România, în fața unei situații nemaiîntâlnite: cu o producție de grâu estimată la 9 milioane de tone și infrastructura suprasolicitată, UE se bazează pe ea pentru hrană

♦ Seceta din vestul Europei, din țări precum Franța și Germania, unde sunt concentrați mari exportatori de mâncare, dar și cea din India, al doilea cel mai mare producător din lume și un mare consumator, cât și din alte părți ale lumii, pune o presiune nemaiîntâlnită pe state și producători mai mici, precum România, care au devenit acum părți importante în acest sistem. ♦ La situație contribuie și blocajele produse de războiul ruso-ucrainean.

Provocarea României în 2022 este să folosească portul Constanța nu doar pentru exportul producției interne, ci și drept coridor de trecere a cerealelor din Ucraina, ale cărei porturi de la Marea Neagră și Marea Azov sunt blocate din cauza războiului.

Comisarul pentru transporturi, Adina Vălean, a declarat la finalul săptămânii trecute că „20 de milioane de tone de cereale trebuie să părăsească Ucraina în mai puțin de trei luni utilizând infrastructura UE“.

„Ca să transporți 20 de milioane de tone de cereale ai nevoie să încarci 400.000 de vagoane sau 800.000 de autocamioane. Uniunea Europeană poate suplini coridorul verde cu 10-20.000 de vagoane. De mai mult nu ai nevoie căci efectiv nu poți încărca în timp util. Timpul aferent încărcării unui tren compus din 40 de vagoane este normat la 48 de ore. Să presupunem că efortul colectiv va genera un nivel de 24 de ore pe încărcarea unui tren complet, desfacem punctele de frontieră și alocăm fiecăruia un nivel de patru linii de încărcare, notăm un număr maxim de 8-10 puncte de trecere a frontierei, deși dacă contabilizăm Reni, Giurgiulești, Halmeu, Dornești, Izov-Hrubieszow și celelalte puncte de trecere poloneze precum și cel din Ungaria avem 10 puncte de trecere și 4 linii de încărcare, iar în 90 zile și 3.600 de trenuri, adică 144.000 de vagoane. Pe scurt, doar 7,2 mil. tone de cereale în cele trei luni, cu condiția ca totul să funcționeze cu precizia unui ceasornic elvețian“, a explicat Cezar Gheorghe.

Astfel, traficul a crescut de trei ori în portul Constanța și încă de săptămâna trecută au fost blocaje, pentru că infrastructura nu este adaptată unei situații extreme cum este aceasta, cu toate că și Bulgaria a început să dragheze Dunărea, pentru că în ultimii ani, în general, nivelul apelor Dunării a fost scăzut, cu excepția perioadei ianuarie – aprilie, când valorile debitului au fost mai mari.

Altfel, România a efectuat lucrări de dragaj pentru asigurarea adâncimii în acvatoriile portuare, canale și căi navigabile, condiție primordială pentru siguranța navelor. „Visul scoaterii cerealelor din Ucraina este doar o idee utopică din punctul de vedere al logisticii, iar asta arată realitatea că de-a lungul timpului, planurile de conectare rutieră și a căilor ferate ale UE cu vecinii săi nu au fost o prioritate și această problemă se manifestă și la nivel intern, unde țările, mai ales din est, au fost lăsate relativ libere pentru realizarea infrastructurii rutiere, iar rezultatele, mai degrabă, nu există în țări precum România sau Bulgaria“, a explicat Ștefan Gheorghiță, acționar al Triagroexim, companie care produce cereale pe circa 600 de hectare în județul Brăila. El este doctor în științe agronomice și a fost timp de cinci ani director general pentru Europa de Est al Caussade Semences, unul dintre cei mai importanți jucători pe piața de semințe.

Pe de altă parte, Cezar Gheorghe susține că nu trebuie să uităm că în România începe re­coltarea cerealelor noului sezon din 10-12 iunie, iar grâul, orzul și rapița vor avea nevoie de logistică. Cu toate acestea, infrastructura de cale ferată în România este extrem de precară și după valul de accidente petrecute anul trecut, lipsa de rezistență este acută. Cât despre transportul auto, el susține că șoselele sunt aglomerate și întrebarea este dacă vor suporta un aflux suplimentar de 10.000-30.000 de autocamioane, știind că în timpul zilelor toride transportul de gabarit este interzis.

„Identic la trenuri, pe timpul sezonului de vară, trenurile de pasageri spre Constanța au prioritate, iar trenurile de marfă circulă cu restricții de viteză în zilele calde de vară. În România media de viteză pentru transportul de marfă pe calea ferată este de 20km/h. În mod clar este o țintă de neatins de 20 de milioane de cereale în trei luni“, a precizat Cezar Gheorghe.

Cel mai mult, România se bazează pe exportul cerealelor prin Portul Constanța, iar în 2021 a avut loc cel mai mare trafic de marfă din istoria sa, de 67,5 milioane de tone, conform datelor publicate pe pagina de LinkedIn a portului. Din acesta, traficul de cereale a fost de 25,17 milioane de tone, însă acestea provin și din Serbia sau Ungaria, ceea ce a consolidat poziția portului ca hub european de cereale. Mai mult, în port operează compania Comvex, care deține cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, cu o capacitate de 4 milioane de tone, și care are cel mai rapid terminal de cereale din Europa, potrivit informațiilor oferite anterior de Viorel Panait, directorul general al companiei.

Piața locală este unul dintre cei mai mari cinci producători din UE, cu o recoltă medie de circa 9-10 milioane de tone anual, conform datelor de la INS. Pentru acest an, estimările sunt că producția de grâu a României va fi de 9,3-9,5 milioane de tone, pentru că a fost un an cu semănat târziu, puține precipitații, răsărire neuniformă sau nerăsărire, ”n zona de est a țării ”n special, dar după ploaia de ieri a revenit ”ncrederea, potrivit lui Cezar Gheorghe, analist expert pe piața cerealelor, fondator al Agricolumn, companie de consultanță ”n agrobusiness. Producția este sub nivelul record de 11,3 milioane de tone din anul agricol 2021.

România a fost în 2021 cel mai mare exportator de grâu din UE, pentru că specificul pieței locale este comerțul cu cereale, căci traderii de materii prime au infrastructura, logistica și cea mai mare capacitate de a genera piață de desfacere, iar principalele piețe de desfacere au fost țări din afara UE, precum Egipt, Iordania sau Sudan, conform datelor statistice.

Cezar Gheorghe susține că lipsește protecția ce trebuie acordată fermierilor români, menționând că acest aspect a fost discutat și agreat, iar pe termen scurt și mediu acest lucru va crea pagube lanțului de hrănire românesc.

„În acest moment mărfurile din Ucraina sunt oferite cu un discount de 30-35 euro față de mărfurile românești. Mărfurile ucrainiene ce vor intra și tranzita, vor fi practic în lipsa reglementărilor vamale, indigenizate. Astfel mărfurile românești vor fi presate cu un discount de 30-35 euro/tonă”, a întărit analistul.

El completează că indiferent de destinație, fie că e vorba de piață de export intra-comunitară sau internă, mărfurile românești trebuie să se alinieze, în condiții de costuri de producție mult mai mari decât în Ucraina și în condiții de logistică mai scumpă. „Deja costul unei barje din Galați la Constanta s-a dublat.”

„Relația este foarte simplă dacă judecăm numai grâul și porumbul românesc. 9,3 mil. tone de grâu și 14 mil. tone de porumb cu un discount de 30 de euro/tonă înseamnă un gol în buzunarele fermierilor și implicit ale statului prin lipsa din baza de impozitare a sumei de 700 de milioane de euro. În loc să se întoarcă în circuitul comercial această sumă se pierde. Sau la o producție medie de 5/tone pe hectar, multiplicat cu 30 euro discount, fermierul român și România implicit pierde valoarea subvenției”, a explicat Gheorghe.

Din producția realizată, la nivel național se consumă 4-4,5 milioane de tone de grâu, conform informațiilor transmise anterior de Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, iar circa 6 milioane de tone de grâu din recolta de anul trecut au fost exportate până acum prin Portul Constanța, potrivit Agricolumn, companie de consultanță în agrobusiness.

De altfel, Cezar Gheorghe spune că acomodarea pentru o perioadă de timp a mărfurilor în locațiile din România este dificilă, dat fiind faptul că Romania începe recoltarea în maxim 30 de zile, subliniază Cezar Gheorghe. „Ne întrebăm cu mult discernământ ce proprietar de siloz sau bază de depozitare își va ocupa spațiul de depozitare cu mărfuri din Ucraina când recoltarea va sosi în valuri în România, adică orz, rapiță, grâu, floarea-soarelui și porumb? Cine va bloca spațiul când așteaptă recolta proprie? În primul rând este vorba despre momentul vânzării recoltei, căci fiecare dorește să își conserve un potențial viitor în condițiile dictate de vreme la nivel global. În al doilea rând, este vorba despre costuri, căci energia electrică și fosilă au atins niveluri foarte ridicate și prețurile aferente prestărilor de servicii au ajuns la un nivel de70% față de anul trecut”, a precizat Cezar Gheorghe.

Ștefan Gheorghiță susține că tratatele și regulile europene nu prevăd mecanisme de intervenție clare în cazul unor crize majore, pentru că deciziile sunt bazate „pe impresii și nu pe studii de impact serioase”.

Însă, scoaterea mărfii din Ucraina este importantă, pentru că în partea de vest a Europei, în Germania, Franța și Olanda, este secetă și aceste țări sunt unii dintre cei mai mari producători și exportatori de grâu din UE. De altfel, în Olanda fermierii au avertizat că ar putea veni o penurie de alimente din cauza secetei, iar situația este complicată și din cauza faptului că există restricții la consumul de apă pentru irigații.

De altfel, India, cel mai mare cultivator de grâu din lume, a anunțat în weekend că interzice exportul de grâu, din cauza secetei și a scumpirii mari a mâncării. India a cultivat în 2020, ultimul an pentru care există date disponibile, o suprafață de 31,3 milioane de hectare cu grâu, de trei ori mai mare decât toată suprafața agricolă a României, și a avut o producție de 107,5 milioane de tone de grâu, peste zece ori mai mare decât media României, conform datelor FAO, Organizația pentru Alimente și Agricultură din cadrul ONU. Cu toate că este un jucător important în ceea ce privește producția și suprafața cultivată, India este și un mare consumator de cereale.

„Pe burse sunt deja primele estimări pentru recolta din 2023, care sunt la un nivel ridicat și se observă tendința de creștere a termenelor de livrare îndepărtate față de livrările pe termen scurt, ceea ce arata îngrijorarea operatorilor pentru viitor. Astfel, se explică și reacția Indiei care a fost cuprinsă de frica că poate scăpa lucrurile de sub control, în sensul să se trezească foarte rapid că pleacă la export cantități necontrolate de cereale și apoi să aibă deficit intern, acesta urmând apoi să se acopere la prețuri necunoscute azi. Să nu uitam că India este o țară săracă, iar populația nu își poate permite să suporte prețuri ridicate”, a precizat ștefan Gheorghiță.

Ca urmare a interzicerii exportului, prețul grâului a făcut, din nou, un salt important pe piețele internaționale, însă bursa de la Paris, EuroNext, s-a închis ieri cu un preț al grâului pentru contractele cu livrare în luna septembrie de 429,5 euro/tonă, cu aproape 9 euro mai puțin decât ieri.