România educată, un eșec mare cât un deceniu: de ce punem mai întâi ștampila și apoi căutam în DEX ce înseamnă legionar, antisemit sau suveran

Este ora 16, luni, și s-a aflat în mod oficial cine merge în turul 2: Călin Georgescu, independent, și Elena Lasconi, din partea USR.

Mulți dintre noi ne-am culcat aseară cu anxietate și ne-am trezit în această dimineață cu aceeași stare. Am așteptat să vedem în ce parte se înclină balanța. Lasconi sau Ciolacu? USR sau PSD? Am dat scrolluri non-stop și refresh paginilor de social media. Cine intră în turul 2? Am auzit întrebarea la cafenea, când am iesit din mașină în parcare și toată ziua de la colegii mei. Toată presa a scris despre subiect, dar a curs cu postări mai ales pe social media. Social media, spațiul căruia nu i s-a acordat o importanță atât de mare de către clasele politice. Până aseară. Nu știu cine va mai îndrăzni de acum să ignore puterea pe care rețelele sociale o au. În orice context.

Aproape toată România se întreabă de aseară cine este Călin Georgescu și de unde a apărut. Răspunsul pe care l-am auzit cel mai des a fost “Cum de unde? De pe TikTok, a avut boți, n-ai văzut și tu?!” Dar nu, mult prea mulți nu au văzut. Sau au văzut când era prea târziu.

Președintele Iohannis a pornit în 2016 campania electorală cu proiectul „România educată”, în care foarte mulți români își puneau speranța. Care sunt, după opt ani, rezultatele concrete ale „României Educate”? Ce au scos la lumină aceste alegeri?

Doar 5% dintre români știu să verifice dacă informațiile pe care le găsesc în mediul online sunt adevărate – așa se arată într-un studiu realizat de UNESCO pe un eșantion de 211 sisteme educaționale din toată lumea. În acest tur, lipsa investitților în educație se aude acum mai tare ca niciodată.

Până astăzi, la ora 6 dimineața, pe dexonline.ro s-au căutat următoarele cuvinte: legionar, suveranitate, suveran, antisemitism, mason, diaspora, antisemit, pedologie, rusofil și masonerie. Se pare că și cei care l-au votat, află abia acum cine este și ce reprezintă. Încet-încet încep să adune informații despre candidatul independent. De ce un popor mai intâi votează un candidat și abia după își face research-ul despre el? E o rușine să întrebi când nu știi? Dar unde intrebi?

Și pot să mai dau un exemplu, tot din același peisaj. Aseară, la un post de televiziune unde se urmărea în timp real adunarea voturilor, moderatoarea a trecut printre cei din sală și s-a oprit să întrebe câteva persoane cu cine au votat. Când s-a oprit la a doua sau a treia persoană, aceasta i-a spus numele candidatului pe care l-a ales pe buletinul de vot, iar moderatoarea a întrebat-o care au fost motivele care au stat în spatele acestei alegeri – aceasta i-a spus că așa a crezut că e cel mai bine și că va căuta informații despre agenda politică a candidatului pentru a se informa mai bine abia dacă intră în turul 2. Pare o o bucata din opera lui Caragiale, dar s-a întâmplat în direct, pe ecranele multora dintre noi.

România a votat ce s-a promovat – de o parte pe Călin Georgescu, care ceea ce numim noi în marketing, a făcut o promovare agresivă pe TikTok și care a targetat fix categoriile sociale vulnerabile, sătule de partidele politice deja existente și de promisiunile uitate – și pe de altă parte, pe Elena Lasconi, care s-a promovat atât la televizor, cât și social media și pe care tinerii au numit-o “cel mai mic rău” în momentul prezent. Desigur, foarte aproape de Lasconi, a fost și “omul Ciolacu”, care și el și-a făcut campanie pe TikTok, dar se pare că nu suficient.

În mediul online, majoritatea vocilor scriu că TikTok este de vină pentru această alegere extremistă a românilor, că este o platformă care ar trebui interzisă la noi în țară. Dar nu TikTok este cauza. L-a ajutat să ajungă pe ecranele celor mai mulți dintre noi? Da, categoric. Dar nu boții de pe TikTok au votat. Oamenii au făcut-o. Oamenii pe care clasa politică i-a dezamăgit și i-a ignorat. Oamenii plecați din țară pentru un trai mai bun. Oamenii speriați de războiul care e foarte aproape de granița noastră și care, după doi ani, încă nu s-a oprit. Oamenii care n-au văzut în ultimii opt ani proiectul „România educată”. Oameni care nu cunosc foarte bine istoria țării și a Europei.

Când întrebam într-o campanie la începutul lui octombrie tinerii studenți ce își doresc de la conducerea țării, în majoritatea cazurilor ne loveam de liniște, de parcă atunci se întrebau pentru prima dată ce așteptări au ei de la clasa politică din România. A fost atunci pentru noi (de la ZF) încă o dovadă a faptului că politicienii vorbesc prea puțin cu tinerii. Se vede și în aceste rezultate?

Multe lucruri din această campanie electorală se rezumă la sistemul educațional din România – o rană deschisă pentru țara noastră. Un proiect în care acum opt ani ne-am pus speranța și pe care acum se vede doar praful.