România, această imensă fraudă semantică

Curtea Constițutională va da mâine un verdict în privința președintelui Traian Băsescu: va fi demis sau va fi repus în funcție. Dar ce se va întampla de poimâine? Indiferent de decizie?

Ce vom ințelege? S-au spus atâtea lucruri în aceste săptămâni încât nimeni nu mai înțelege nimic.

Oamenii noștri din vârful statului vorbesc ca poeții. Poeții sunt oameni minunați, dar nu au ce cauta în fruntea statului. Oamenii noștri politici vorbesc precum filosofii. Dar nu au nici 1% din înțelegerea asupra lumii a unui poet sau a unui filosof. Oamenii noștrii politici vorbesc de economie, dar nu au noțiunile unui student de la științe economice.

Nu că nu au noțiunile asupra lumii, dar nu au noțiunile acestui univers atât de mic: România.

Alianța aflată la guvernare a câștigat alegerile locale cu un scor uluitor. Le va câștiga și pe cele legislative la un scor la fel de uluitor. Când ai atâta putere de ce te crezi victimă?

Aici este frauda semantică – o vorbă spusă cu mulți ani în urma de Vladimir Tismăneanu, dacă îmi amintesc bine, dacă nu, autorul să mă ierte. Pentru că nu ai proiecte pentru societate și de aceea inventezi sensuri noi pentru o sintaxă epuizată deja. De aceea, de două luni, trăim într-o imensă fraudă semantică.