România a devenit mult prea repede rentieră și pensionară

Ce poți să-ți dorești pentru 2017? Sănătate, fericire – dacă se poate, o viață bună pentru toată familia, o nouă mașină, fără prea mult stres la job, o creștere salarială, vânzări mai mari în cazul în care ai afacerea ta etc.

Dacă îi întrebați pe cei din jurul vostru ce-și doresc, în top cinci răspunsuri este răspunsul: o viață de rentier. Adică să intre banii lunar de undeva – depozite bancare, acțiuni, dividende, chirii.

Mulți dintre voi ați spune: „Dacă aș avea 5.000 de euro pe lună dintr-un business, fără să muncesc, nu mi-ar mai trebui nimic. Îl conduce altcineva și eu primesc bani”. La un moment dat, chiar știam pe cineva care primea lunar 9.000 de euro din partea celui care îi conducea pizzeria.
Situație regăsită și în cazul rentei imobiliare; dacă aș avea 10 apartamente pe care să le închiriez cu 500 de euro net pe lună, ar fi perfect.

În categoria rentierilor pot intra și cei care au deja un job bun într-un domeniu care nu este expus la scăderi, cu un salariu de câteva mii de euro, ca în occident, fără prea mare stres, cu un bonus anual, cu mașină de la serviciu, cu abonament la sală, cu traininguri de leadership plătite de companie etc. În această categorie intră și consultanții și PFA-urile.
România a devenit „pensionară” mult prea devreme. Cei care au intrat în multinaționale și în marile companii românești și au un nivel salarial bun nu se mai gândesc (dacă s-au gândit vreodată serios) să devină antreprenori, oameni de afaceri, SRL-D-iști.

Știind de la locul lor de muncă cât de greu este în economie și în afaceri, nimeni nu vrea să-și ia această cruce, pentru că nu sunt așa de siguri că vor avea succes. Ei deja au devenit raționali, iar gradul de inconștiență este redus la maximum.
Coșmarul zilnic din business a bătut visul de a deveni milionar și de a schimba lumea printr-un produs sau serviciu. După ce alți au inventat Windows-ul, cloudul, Facebookul, Google-ul, Ugg-urile, Zara, H&M, smartphone-ul, televiziunea prin cablu, internetul, cursele low-cost, ce se mai poate inventa, ceva cu care să dai lovitura?

Afcerile în care plimbai două contracte de la stat la privat s-au rărit, plus că DNA-ul este peste tot în căutare de clienți.
Ce afacere să mai faci, când toată piața este ocupată?

Având în vedere acest lucru, mulți dintre voi ați devenit pensionari mult prea devreme, cu o viață destul de bună în corporații. Chiar dacă vă criticați locul de muncă și „nu mai rezistați”, când discutați cu prietenii, nu prea aveți unde să vă duceți. Comoditatea este mai puternică decât necunoscutul, plus că aveți prieteni care și-au schimbat jobul și de multe ori nu au ajuns într-un loc mai bun.

Determinarea și energia s-au pierdut pe parcurs, odată cu trecerea anilor și cu apariția city break-urilor și a low‑cost‑urilor.
În realitate, nu sunt prea multe alternative de același nivel, deși auziți tot timpul de oferte mai bune, de poziții deschise, de head-hunteri care caută oameni și nu găsesc (head-hunterii plasează oamenii lor, nu îi caută pe cei mai buni, în caz că nu știți), așa că sunteți prizonieri în corporații.

În România, o cifră de afaceri mai mare de 10 milioane de euro pe an au numai 3.100 de firme din 660.000 câte sunt înregistrate. Deci nu sunt prea multe corporații, unde poți să lucrezi în caz că vrei să-ți schimbi jobul și cauți altul mai bun.
Deși avem cea mai mare creștere economică din Europa, realitatea din businessul românesc este dramatică. Polarizarea afacerilor este mult prea mare, iar diferența dintre companiile mici și cele mari se mărește în fiecare zi. 600.000 de firme din România au între 0 și 9 angajați. Numai 1.877 de companii, adică 0,3% din total, au peste 250 de angajați. Aceste companii au în schimb jumătate din cifra de afaceri realizată în România, de 1.230 mld. lei.

România nu oferă prea multe alternative pentru cei care vor să-și schimbe joburile și nici nu este tărâmul făgăduinței, dacă vrei să începi o afacere. Foarte, foarte puțini dintre antreprenorii români mici, adică cei care au început o afacere de la zero, reușesc să devină mijlocii. De a ajunge o firmă mare nici nu se poate pune problema.
Treptat, treptat, România se închide din punctul de vedere al businessului antreprenorial în ciuda retoricii tuturor guvernelor sau a celor care conduc din punct de vedere politic și economic România.

Pas cu pas, companiile mari își revendică teritoriul, iar în cel mai bun caz lasă să cadă câteva firimituri de la masă, din care să supraviețuiască și alții.

În aceste condiții, România își pierde suflul antreprenorial, îndreptându-se glorios către o economie rentieră, de unde companiile mari își extrag rentele fără probleme și fără concurență, și „pensionară” din punctul de vedere al alternativei de job, al dorinței de schimbare a angajaților, al determinării de a lăsa multinaționale în spate și de a te apuca de o afacere.
Oricum ar fi, vă doresc un an bun!