Rom, merengue, bachata și alte arome exotice sub soarele arzător din ianuarie

ADRIANA SOHODOLEANU
(CĂLĂTOR PASIONAT, GASTRONOM ÎN TRAINING ȘI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE DESERTURI ȘI CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

Capitala se înfățișează ca un oraș cu prea mult soare și prea puține locuri de muncă, în care merită să mergi o zi pentru a-ți plimba șlapii prin camerele locuite cândva de fiul lui Columb, ajuns guvernator al insulei, și pentru a vizita primul loc sfânt al lumii noi – o catedrală impozantă în care familii bogate își pot cumpăra o „capela„ – un spațiu pe laterala sălii principale în care să își găzduiască oaspeții la slujbe și nu numai.

Se spune că Papa Ioan Paul al II-lea a dormit aici pe un pat amenajat într-o capelă pe perioada vizitei în Dominicană, în 1992, la celebrarea – contestată de indigeni și de populația de culoare – a 500 de ani de la descinderea lui Columb.

Navigatorul a fost inițial în-mormântat în Spania, întâi în Valladolid, apoi în Sevilla, de unde legenda spune că fiul său Diego l-a luat pe ascuns și l-a adus în Santo Domingo. Pentru a-l proteja însă, acesta nu a spus niciodată unde l-a îngropat ulterior, spun ghizii, patru orașe din lume pretinzând că adăpostesc mormântul celui care nu a vrut nicio clipă să admită că a ajuns pe un continent nou, nu în India, unde își propusese. Desigur, povestea locală susține că adevăratul mormânt este cel din Farul lui Columb, în Santo Domingo.

PĂPUȘILE FĂRĂ FAȚĂ. La început au fost indienii taino, parte din populația sud-americană Arawak și care au locuit insula încă din secolul șapte; au pierit în mare parte odată cu venirea spaniolilor, lipsiți de imunitate înfața bolilor pe care aceștia le-auadus cu ei. 

Parte din trăsăturile lor a fost transmisă mai departe prin metisaj, după cum arată un recensământ din 1514, când 40% din bărbații spanioli aveau soții taino. În secolele ce au urmat populația metisată s-a amestecat cu africani, ceea ce face ca astăzi dominicanii să se descrie ca fiind lipsiți de trăsături faciale definitorii, identificabile ca aparținând unui grup etnic. Din acest motiv un suvenir întâlnit la tot pasul pe tarabe este păpușa de ceramică în culori vii, lucrată în detaliu, dar fără trăsături faciale. Ghizii le numesc „faceless dolls„ (păpuși fără față) și exprimă această diversitate a trăsăturilor; în Dominicană până și statuile sfinților din biserici sunt negre, dar fără față. 

CE ARATĂ ȘI CE NU ARATĂ UN RESORT. Republica Dominicană are șase aeroporturi turistice, pe care aterizează avioane din toată lumea la fiecare câteva minute. Este o insulă verde, locuită de două popoare. Povestea spune că regele Spaniei a decis ca stăpânirea spaniolă să se întindă pe suprafața care producea trestie de zahăr, nu pe întreaga insulă, ceea ce a făcut ca ulterior partea părăsită să ajungă sub stăpânire franceză și să aparțină azi statului Haiti.

Punta Cana, cea mai promovată destinație în rândul turiștilor români interesați de Dominicană, se înfăți-șează privirii la început printr-un aeroport modern cu acoperiș înalt din stuf și miros apetisant de gogoși de la chioșcul de lângă.
Este o stațiune, nu o localitate, fiind formată din aproximativ 65 de resorturi, multe de 4 și 5 stele, cu terenuri de golf, vegetație luxuriantă și o plajă la Atlantic din nisip alb de coral, fără urmă de ciob de scoică sau altceva. Hotelurile se înșiră ca mărgelele pe plajă și în rest este teren verde. Nu există un orășel sau viață în afara resort-ului.