Revoluție în camera de zi

Pe la jumătatea anului trecut mă întrebam cum se explică diferența enormă dintre zona telefoanelor și cea a televizoarelor. În vreme ce telefoanele s-au redefinit complet în ultimii ani, iar industria este în plină efervescență, televizoarele n-au beneficiat de aceeași atenție. S-au schimbat tehnologiile de afișare, e adevărat, dar nimic revoluționar nu s-a întâmplat, nimic suficient de atractiv încât să “schimbe jocul”. Și asta în ciuda faptului că e vorba de o piață imensă și, mai ales, a faptului că mulți dintre marii fabricanți de televizoare sunt tocmai marii producători de smartphones: Sony, LG, Samsung, Toshiba etc.

Lucrurile nu mai puteau rămâne așa pentru simplul motiv că internetul și noile gadgeturi (telefoanele inteligente, tabletele, e-book reader-ele) au început încet-încet să erodeze audiența televiziunilor și, implicit, să reducă cererea pe o piață care părea perenă: cea a receptoarelor TV. Conform unor studii de piață de la Accenture, numărul celor care urmăresc programe TV într-o săptămână obișnuită a scăzut de la 71 de procente în 2009 la doar 48% în 2011. Nu doar în Statele Unite, ci și în țări care reprezintă piețe potențiale imense precum China, Rusia sau Brazilia. Numărul celor care plănuiesc să cumpere un nou aparat TV în următoarele 12 luni a scăzut de la 35% în 2010 la 32% în 2011. Se poate presupune că e o conjunctură oarecum specială, pentru că mulți și-au schimbat aparatele cu tub pe ecrane plate în ultimii ani, iar rata de înnoire a aparaturii este mai mică în această zone. Era momentul ca ceva nou să învioreze vânzările: televizoarele inteligente.

Interesant este că revoluția poate ar fi întârziat dacă zvonurile privind intenția Apple de a aborda acest domeniu n-ar fi fost confirmate chiar de Steve Jobs, în biografia semnată de Walter Isaacson. Într-adevăr, Apple intenționa un parteneriat cu un producător asiatic pentru lansarea unor aparate TV echipate cu sistemul de operare iOS și conectate la iTunes Store, care ar fi urmat să ofere spre vânzare sau închiriere un stoc imens de filme și programe de televiziune. După ce au fost luați prin surprindere de Apple pe zona telefoanelor și pe zona tabletelor, concurenții au hotărât că trebuie acum să acționeze proactiv, așa că ediția de anul acesta a Consumer Electronics Show (CES) a fost dominată de televizoare, care au întrerupt seria edițiilor dominate de telefoane și tablete.

Desigur, pe zona hardware de vârf, afișarea 3D a devenit banală, iar interesul este stârnit doar de tentativele de aparate autostereoscopice (3D fără ochelari speciale), unde Toshiba pare cel mai avansat. Impresionant este și ecranul OLED de 55 țoli (140 cm) prezentat de LG. Însă mai importante îmi par aspectele privind funcționalitatea, pentru că acestea vor fi în cele din urmă cele care vor convinge clienții că au stringentă nevoie de un smart-TV.

Ca să fac lucrurile mai simple, “smart” se referă la două lucruri: software (cu acces internet încorporat, “built-in”, dar asta se înțelege de la sine) și interacțiune. Practic, televizorul din living room se va comporta cam ca o imensă tabletă (fără ecran tactil desigur) care va oferi internet, aplicații, jocuri și, în plus, televiziune tradițională. Totul HD și 3D dacă e cazul, plus conectivitate WiFi cu celelalte aparate de prin casă.

Potul a fost luat aici de Google, care a așteptat cu răbdare și în final a reușit să impună platforma Google TV, bazată (cum altfel?) pe Android. Un concurent puternic ar fi putut fi iOS, dar Apple nu-și licențiază sistemul nimănui, așa că principalul concurentul a fost surprinzător: Ubuntu TV, un sistem Linux derivat din distribuția cu același nume, care a impresionat prin eleganță și putere. Dar șansele de a se impune în fața Google sunt destul de mici, pentru că interesele sunt imense: Google vrea să-și extindă ultraprofitabilul sistem de publicitate și pe televizoare, așa că nu-și permite să rateze. În plus, are avantajul nenumăratelor aplicații Android care se pot valorifica deja pe ecrane mari și probabil va veni și cu altele noi, anume croite. Colaborarea cu marii furnizori de streaming video și audio (cum sunt Netflix, Hulu, Pandora și desigur YouTube) este esențială în acest nou business, la fel ca și contractele cu industria de divertisment. În fine, a venit și momentul de glorie a platformei de jocuri cloud-based OnLive, care are acum mediul ideal.

În privința interacțiunii s-a încercat cam totul, de la voce și gesturi până la telecomenzi sofisticate, însă mai e de lucru până când vom folosi televizorul ca să postăm pe Facebook. Aici Siri-cel-deștept ar putea fi de ajutor, dar Apple n-a intrat încă în teren.