Rețetă de tânăr milionar
Fondurile europene, investițiile cu credite bancare și formula „de la furcă la furculiță" au fost catalizatorii CarmOlimp, care a ajuns, în 20 de ani, de la un magazin generalist la o afacere de zeci de milioane de euro. Doar divizia de prelucrare a mezelurilor a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 25 de milioane de euro, iar previziunile pentru anul în curs indică o creștere de peste 3…

În județul Brașov, la o aruncătură de băț de Făgăraș se află orașul Victoria. De-acolo, în urmă cu 20 de ani, Carmen și Olimpiu Șoneriu au pornit să cucerească orașul și județul la propriu și la figurat. Acum, produsele CarmOlimp se vând în întreaga țară și compania pune la punct un plan de cucerire a altor piețe, exportul fiind o țintă prioritară. Afacerea începută de soții Șoneriu în 1991 a pornit cu un magazin generalist, care “avea de toate, mai puțin alimente”, spune acum Valentin Șoneriu, directorul general al CarmOlimp, unul dintre cei doi fii ai fondatorilor. Atât Valentin Șoneriu, 30 de ani, cât și Paul Șoneriu, 29 de ani, sunt implicați în afacerea familiei, care a devenit între timp un grup de firme complex, cu 1.000 de angajați și activități în producția de mezeluri, lactate, ouă, prăjituri și în retail alimentar.
Vânzarea în acea vreme, când cererea era enormă, iar oferta aproape inexistentă, i-a determinat pe cei doi antreprenori să încerce marea cu degetul, iar în 1993 au început producția de mezeluri și au cumpărat un fost CAP, cu fonduri proprii și credite bancare. “Doar așa ne-am dezvoltat – permanent pe credit și fonduri europene”, afirmă Valentin Șoneriu, care își amintește că familia sa a depus primul dosar pentru fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene în 2002. Era, la acea vreme, student, ca și fratele său, peste ocean, în SUA și credea că antreprenorii români vor da buzna să acceseze fonduri europene. A constatat în schimb cu surprindere că, în timp, prea puține dosare au fost depuse pentru “banii gratis” ai UE.
Următorul pas în dezvoltarea CarmOlimp, din pricina dificultăților cu aprovizionarea constantă, a fost să ia în chirie o fermă de porci din Sibiu, pe o sumă modică de bani, o lungă perioadă de timp. “Apoi am și cumpărat-o”, spune managerul, care precizează că aceasta a fost prima fermă de porci populată după 1989. Afacerea s-a extins plecând dinspre orașul Victoria către împrejurimi, unde au dezvoltat diferite activități, iar apoi – prin intermediul magazinelor proprii și al produselor puse pe rafturi – în întreaga țară. Cine a fost promotorul afacerii? “Depinde cine spune povestea”, spune, ușor amuzat, Valentin Șoneriu.

“Tata are o poveste despre cum și-a dorit dintotdeauna să facă pe cont propriu ceva, iar eu îmi amintesc cum în 1990 mama spunea într-una <toată lumea face ceva, numai noi nu>.” Cert este că în martie 1991, atât Carmen, cât și Olimpiu Șoneriu au demisionat și au mers mai departe pe cont propriu, neavând niciun fel de pregătire în domeniile în care au construit afacerea, fiind de formație economist și, respectiv, inginer. “Toate începuturile permit foarte multe greșeli și au o marjă de eroare extrem de mare”, admite Valentin Șoneriu. În plus, în acele momente de debut ale capitalismului postrevoluționar, piața era mult mai permisivă pentru cei care făceau primii pași în afaceri decât în prezent. De altfel, chiar el spune că în domeniul cărnii antreprenorii români au avut suficient răgaz pentru a ajunge la dimensiuni confortabile, de vreme ce la începuturile capitalismului toate afacerile se desfășurau în alți termeni decât cei actuali. Odată trecute toate operațiunile în zona fiscalizată, “profitul a dispărut”, iar firmele care sunt astăzi în zona albă a pieței se luptă, cu arme inegale, cu firmele care nu plătesc taxe și impozite.