Restitutio dezintegrum

Poate că vina statul român nu ar fi fost așa de mare dacă nu ar fi făcut nimic în problema retrocedărilor și ar fi tranșat problema simplu cu un “nu avem bani”. Complicațiile, inechitatea și viciile au apărut atunci când diferitele guverne au încercat să îi despăgubească în natură, numerar sau în acțiuni la Fondul Proprietatea pe foștii proprietari.

Trebuie adăugat că pentru a-i despăgubi pe foștii proprietari pentru imobilele și terenurile confiscate de comuniști, statul român ar avea nevoie de 21 de miliarde de euro, sau 15% din Produsul Intern Brut, efort uriaș pentru un stat care se împrumută de la FMI pentru a-și acoperi deficitele.

Că despăgubirea foștilor proprietari este un act ratat pentru statul român, un restitutio dezintegrum, cum mi-am intitulat textul, o demonstrează nenumăratele sentințe date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care este condamnată încălcarea dreptului la proprietate, iar statul român este pus să plătească, o demonstrează recenta arestare pentru luare de mită a lui Remus Baciu, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), o demonstrează anunțurile lipite strâmb pe stâlpii din fața sediului ANRP prin care persoane private cumpără cu banii jos dosare de despăgubire, o demonstrează Ionuț Popescu și Călin Popescu- Tăriceanu, care, deși nu au nicio legătură cu procedura de despăgubire, nu s-au ferit să cumpere acțiuni la Fondul Proprietatea de la foști proprietari când Fondul nu era listat încă la Bursă.

În primăvara acestui an, aflat la aceeași masă cu oficiali ai CEDO, ministrul justiției Cătălin Predoiu a recunoscut o evidență: “Modalitatea în care statul român a încercat în ultimii douăzeci de ani să rezolve problema restituirii proprietăților a fost un eșec. Principala cauză a insucceselor a fost instabilitatea politică care a dus la instabilitate legislativă. Înclin să cred că, atunci când s-a pornit, s-a greșit asupra concepției strategice și s-a încercat «restitutio in integrum». A fost o eroare acest lucru, trebuie să existe o limitare a restituirilor. De asemenea, lipsa unui criteriu de cuantificare a despăgubirilor a făcut din CEDO un agent imobiliar responsabil de evaluarea proprietăților”.

Eșecul s-a adâncit odată cu centralizarea procesului de despăgubire care a avut loc în 2005 și care a fost parafată prin înființarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Prin înființarea ANRP, premierul de atunci Călin Popescu-Tăriceanu a mutat controlul asupra procedurilor de retrocedare de la primăriile și prefecturile din teritoriu la Centru – în București. Astfel, o singură instituție publică, a cărei conducere este numită prin ordinul Guvernului și pe criterii politice (actualul președinte Crinuța Dumitrean e susținut de PD-L), a ajuns să centralizeze toate zecile de mii de dosare de despăgubire, să le evalueze și, în final, să emită deciziile de despăgubire. Deși guvernanții au motivat existența ANRP prin urgentarea procedurii de despăgubire, după cinci ani de funcționare a acestei instituții persoanele apropiate puterii au fost principalii beneficiari și mai puțin moștenitorii foștilor proprietari care așteaptă de ani de zile să fie despăgubiți.

Bilanțul celor cinci ani de funcționare arată astfel: ANRP a plătit în numerar 592 mil. lei către aproape 4.000 de persoane, în timp ce numărul solicitărilor se ridică la peste 20.000, iar suma totală revendicată se ridică la 2 miliarde de lei. Autoritatea a dat peste 11 miliarde de acțiuni la Fondul Proprietatea. Peste 170.000 de dosare au primit decizie de compensare în instanță, însă mai puțin de 20.000 au ajuns în stadiul de a primi certificat de despăgubire.

Centralizarea procedeului de despăgubiri a permis unor persoane, printre care se află și apropiați ai actualei puteri, să speculeze blocajul și nenumăratele amânări intervenite în listarea Fondului Proprietatea și să cumpere la prețuri de chilipir drepturile de despăgubire de la foștii proprietari. Fostul director general al Fondului Proprietatea Ionuț Popescu, un apropiat al PD-L, a cumpărat peste 16 milioane de acțiuni la Fond. Și Călin Popescu-Tăriceanu, cel care a semnat documentul de înființare al Fondului Proprietatea și nenumărate acte legislative, a recunoscut că cumpărat acțiuni la Fondul Proprietatea de la foști proprietari.

Având acces la informații privilegiate privind mersul evenimentelor (listarea Fondului, inițierea unor noi legi sau ordonanțe de urgentă care reglementau activitatea Fondului), persoanele din cercurile puterii, a căror identitate sursele evită să o divulge, au ajuns să dețină pachete importante de acțiuni la Fondul Proprietatea.

Cum statul român mai are pentru despăgubiri acțiuni de 150 mil. euro la Fondul Proprietatea, adică 10% din FP, iar orice despăgubire acordată în numerar sapă adânc în deficitul bugetar, tare mi-e teamă că zecile de mii de dosare de despăgubire vor ajunge să zacă în beciurile ANRP fără ca proprietarii să își mai găsească vreodată compensare.