Reședința de vară s-a mutat la țară. Ce afaceri dezvoltă corporatiștii în provincie

Au dat tastele computerelor pe uneltele de grădinărit, notificările e-mailurilor intrate în inbox pe zumzetul albinelor și diminețile petrecute în metrou sau la semafor pe cântecul cocoșului. În final, au dat corporația pe munca în agricultură, la țară. Sau dacă nu au renunțat la joburile în companii, le-au adus o extensie care să completeze satisfacția de zi cu zi. Și treptat, reședința lor de vară – uneori și de iarnă – s-a mutat la țară.

1. Din HR în grădina de legume – Legume Verzi

Pe Corina Matu și logodnicul ei, Constantin Hodorogea, pandemia i-a dus cu gândul, dar și cu trupul la Băleni, o localitate din județul Dâmbovița, unde s-au mutat atunci când au ales să petreacă starea de urgență mai degrabă în aer liber decât într-un București sufocant.

Odată mutați la părinții Corinei, au constatat că prietenii lor din Capitală râvneau la legumele pe care ei le aveau la discreție, așa că au început să construiască o pagină de Facebook, apoi un website, apoi o întreagă afacere și să facă livrări la domiciliu. Și așa a început povestea Legume verzi.

„Deși nu am părăsit jobul în corporație, pot spune că acesta m-a ajutat pe alocuri să-mi șlefuiesc competențele digitale și de comunicare. Este adevărat însă că a venit la pachet cu multe provocări și că nu mi-a permis să aloc timpul necesar pentru a crește și mai mult mica noastră afacere”, povestește Corina Matu.

Experiența ei este în domeniul resurselor umane și employer branding, lucrând în paralel într-o companie IT. Constantin Hodorogea, la rândul său, a lucrat într-o agenție de marketing, iar pe lângă Legume verzi, este consultant și mai deține o companie de ilustrații 3D. În businessul propriu, amândoi se ocupă de stocuri, vânzări și marketing.

„Am crescut într-o familie cu spirit antreprenorial și dintotdeauna
mi-am dorit să am parte de o experiență antreprenorială. Tatăl meu a fost mereu împărțit între locul de muncă de la oțelărie și munca din agricultură, iar mama este cel mai bun om de vânzări pe care l-am cunoscut. Pot spune că am avut exemple foarte bune în familie și împreună am început această mică afacere.”

Venirea pandemiei a fost o bună ocazie de a gândi strategii pentru a vinde recolta din culturile de la Băleni, așa că de la un simplu formular în Google, Corina și Constantin au reușit să dezvolte un magazin online pentru cei care le-au devenit între timp clienți fideli.

„Motivația mea a pornit de la dorința de a-i ajuta pe părinții mei
să-și distribuie produsele din gospodărie. Am găsit oameni care apreciază munca noastră și am văzut impactul pozitiv pe care îl putem avea asupra stilului lor de viață. Rezultatele din acest proiect vin la pachet cu o încărcătură emoțională foarte puternică și cu o imensă bucurie.”

Lobodă, spanac, țelină, ardei, mere, pere, fasole, gutui, vinete – de toate pentru toți se găsesc în magazinul online Legume verzi, cu prețuri de la 1 leu la 15 lei, în funcție de produs. Clienții care cumpără de la Legume verzi sunt, în mare parte, mămici cu copii care abia au început diversificarea, persoane care își doresc să aibă un stil de viață mai sănătos, oameni cu alimentație vegană sau vegetariană, dar și multe alte persoane care vor să mănânce legume și fructe autentice, cu gust.

„În acest moment, capacitatea de producție este ceva mai mare decât cererea și credem că există o oportunitate mare să dezvoltăm produse derivate din culturile noastre.”

Corina Matu admite că, fără pandemie, Legume verzi nu ar fi existat astăzi. Nu visase niciodată să facă un business în agricultură și, neforțată de împrejurări, nu ar fi început să construiască ceva în această direcție. Doar că, în timpul pandemiei, s-a creat spiritul de susținere a afacerilor locale și a oamenilor care lucrează câmpurile cu trudă și acela a fost declicul. Așa că acum, cei doi antreprenori nu își doresc decât să ajungă în bucătăriile și mai multor exploratori de gusturi.

2. Înapoi acasă – Livada de la Argeș

Ioana Nistorescu, cofondatoare Livada de la Argeș:„Crescând în familie de antreprenori, iar bunicii paterni ocupându-se dintotdeauna cu negoțul cu fructe, cred că mi-a rămas în sânge și nu mai scap de microb. Este un sentiment incredibil când primim feedback pozitiv de la clienți. Acest lucru nu îl găsești în joburile de zi cu zi din industria IT sau digitală. Plus că, atunci când un produs fizic pleacă din mâinile tale către un client, ai o satisfacție mult mai mare decât la un e-mail sau un raport.”

Nici Ioana Nistorescu nu a renunțat – cel puțin deocamdată – la jobul full time, deși a „sădit”, la Curtea de Argeș, o afacere în agricultură. A lucrat, până la începutul lunii iunie, într-un start-up fintech, iar apoi s-a mutat la eMag, unde este project manager pentru expansiunea internațională, fiind convinsă că mai are de învățat multe pe partea de comerț online. Astăzi, îmbină jobul cu businessul Livada de la Argeș, o activitate încă sezonieră.

„De când am venit în București la facultate, în 2008, am avut în minte ideea că mă voi întoarce în Curtea de Argeș ca să fac un business. Am făcut Facultatea de Administrarea Afacerilor (FABIZ) la ASE și am crescut într-o familie de antreprenori”, povestește Ioana, care și-a pus cei zece ani de experiență în e-commerce și tehnologie în slujba afacerii familiei.

Povestea Livezii de la Argeș este, de fapt, povestea mai multor generații. Bunicul patern se ocupa încă din anii ’70 cu pomicultura și vânzarea fructelor în piețe și locații engros. Era o activitate în care toată familia era implicată. După ce el a murit, tatăl Ioanei a decis că este momentul să refacă livezile, ei având două livezi, la distanță de câțiva kilometri. Așa că, începând din 2008, tatăl ei, inginer silvic de profesie, a început să scoată pomii vechi și să planteze pomi tineri. Ușor-ușor, aceștia au început să producă și a apărut o nouă problemă de tratat: vânzarea fructelor.

Au făcut inițial așa cum învățaseră de la bunicul familiei, adică au mers cu roadele în piață, doar că mediul economic se schimbase foarte mult față de anii 1990-2000, când nu existau hipermarketuri, care să acapareze clientela piețelor agricole. Ceva s-a schimbat însă în 2020, când pandemia a modificat comportamentele consumatorilor.

„Crescând în familie de antreprenori, iar bunicii paterni ocupându-se dintotdeauna cu negoțul cu fructe, cred că mi-a rămas în sânge și nu mai scap de microb. Este un sentiment incredibil când primim feedback pozitiv de la clienți. Acest lucru nu îl găsești în joburile de zi cu zi din industria IT sau digitală. Plus că, atunci când un produs fizic pleacă din mâinile tale către un client, ai o satisfacție mult mai mare decât la un e-mail sau un raport”, spune Ioana Nistorescu.

Ca business, Livada de la Argeș este deținută de tatăl Ioanei, iar rolul ei este să contribuie la promovare și branding, să păstreze legătura cu clienții și să se ocupe de tot ceea ce presupune livrarea fructelor către clientul final.

Din cele două livezi, situate în comuna Albeștii de Argeș, de lângă Curtea de Argeș, pleacă mere, pere și prune către două tipuri de clienți, în linii mari. Este vorba, pe de o parte, de familii tinere cu copii mici, care caută cele mai bune fructe, iar pe de altă parte, de persoane peste 45-50 de ani, cu venituri peste medie, care au regăsit în fructele din Livada de la Argeș gustul de altădată. Un kilogram de mere din Livada de la Argeș costă
6 lei, unul de pere – 8 lei, unul de prune – 5 lei, iar antreprenorii furnizează și serviciul de livrare, după ce comenzile sunt plasate pe site.

„Îmi doresc un business de familie, nu să facem ceva industrial. Pentru mine e important să ajung să am clienți care ne aleg an de an – atât eu, cât și tata punem foarte mare accent pe loializarea clienților. Vedem ce direcție vom alege – pe mine personal mă atrage foarte mult și agroturismul. Cine știe?”

Cert este că pandemia și-a jucat rolul ei în creșterea businessului. Pomii și fructele erau și sunt acolo, dar Livada de la Argeș nu ar fi existat ca brand dacă nu venea această criză sanitară. Iar din toată această experiență, Ioana spune că a învățat o lecție importantă pentru orice business: trebuie totdeauna să meargă ea către client, nu să aștepte să facă el primul pas.

3. Programatorul dintre albine – 3albine

Ionuț Țăranu, cofondator 3albine.„M-am îndrăgostit de albine, am stupina mea la ferma din Brăila. Iar pasiunea pentru tehnologie se îmbină plăcut cu cea pentru agricultură, pentru că lucrez și am investit în câteva start-up-uri care aduc tehnologia în agricultură. Printre ele, Apiary Book, unde ajutăm apicultorii să ducă mai departe și la alt nivel pasiunea pentru apicultură.”

Ionuț Țăranu este de profesie programator, iar timpul liber pe care i-l lăsa jobul îl petrecea, încă de acum câțiva ani, pe câmpuri, dându-le o mână de ajutor apicultorilor care veneau la ferma familiei sale. Așa i-a venit ideea să se implice într-un business cu miere. S-a asociat cu Silvian Chiruță – jurist la bază, și cu Maria Ilinca – muzician, și au ales să îmbutelieze miere sub eticheta 3albine.

„Au fost ani grei, dar am alături de mine o echipă frumoasă. M-am îndrăgostit de albine, am stupina mea la ferma din Brăila. Iar pasiunea pentru tehnologie se îmbină plăcut cu cea pentru agricultură, pentru că lucrez și am investit în câteva
start-up-uri care aduc tehnologia în agricultură. Printre ele, Apiary Book, unde ajutăm apicultorii să ducă mai departe și la alt nivel pasiunea pentru apicultură”, povestește Ionuț Țăranu.

Businessul 3albine, ale cărui baze au fost puse în 2018, are două direcții: una de producție de miere din cei 20 de stupi proprii și una de colectare de miere de la alți apicultori și îmbuteliere.

„Tot timpul te gândești să te extinzi. Avem în plan culturi de lavandă, de exemplu. Trebuie să investim în sisteme performante de irigat, de monitorizat culturi din satelit. Sunt atât de multe de făcut!”

Borcanele de miere 3albine au 275 de grame. Prețurile sunt stabilite în funcție de lot, de cât de mare este efortul găsirii unui tip de miere, de costurile de ambalare. De pildă, prețul unui borcan de miere de prun este de 30 de lei. Din portofoliu fac parte și mierea de cireș, de coriandru, de salvie, de pădure și altele.

„Am stat destul de mult în natură în perioada pandemiei, așa că ăsta poate să fie un avantaj. Doar că efectele pandemiei au lovit și în agricultură. Avem totuși un an agricol bun și, dacă mai vin doi-trei la fel, probabil că ne vom recupera pierderile de anul trecut”, crede Ionuț Țăranu.

Mirajul ruralului

Viața la țară a devenit, în pandemie, un refugiu prețios pentru mulți dintre cei care își petrec zilele doar în apartament, indiferent de numărul de camere. Prin urmare, șase din zece români care locuiesc mediul urban spun că pandemia le-a influențat sau le-a schimbat opinia privind perspectiva de a locui la țară, iar 62% declară că și-ar putea imagina să se mute la țară în 1-2 ani, potrivit studiului Digitalizarea Europei, comandat de Vodafone Institute și realizat de Kantar, care a cuprins peste 15.000 de persoane intervievate din 15 țări europene, inclusiv România.

În ceea ce privește avantajele de a locui la țară, 74%, respectiv 80% dintre românii intervievați consideră apropierea de natură și beneficiile sale pentru un stil de viață sănătos ca fiind cele mai mari câștiguri. Doar 19% au indicat nivelul chiriei mai scăzut. Avantajele traiului la țară predomină pentru 44% dintre românii din urban.

Mutatul la țară nu se poate face însă în orice circumstanțe – condiția numărul unu pentru a locui la țară este de departe o conexiune bună la internet: 69% dintre românii intervievați spun că aceasta este obligatorie, iar pentru 25% este de preferat. Această constatare este comună în rândul tuturor țărilor europene, arată același studiu. Sondajul a inclus Cehia, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia, Marea Britanie.