Reportaj: Un weekend în locul preferat al lui Harry Potter

CÂND SE APROPIE LUNA IULIE, MA RVIN ÎȘI PREGATEȘTE SEJURUL GASTRONOMIC CU NER+BDARE. Este un om plin de viață, căruia nu îi dai 64 de ani, vorbăreț și pus pe glume. Locuiește la câteva ore depărtare, dar își savurează weekendul ca pe o vacanță exotică veritabilă, doar a lui, pe care o ascunde de prieteni și din care o exclude pe soție.

Victoria este arheolog cu specializare în rămășițe umane, se îmbracă hippie și nu se jenează să explice că a îmbrățișat acest stil de viață datorită bugetului. Aceasta se traduce și în dietă, preponderent vegetariană. A lucrat pe situri de prin toată lumea și îi place să stea la povești și pahare de gin până târziu în noapte.

Se știe cu Marvin de câțiva ani buni, de aici. La fel și Ken Abala, american, profesor de istorie la University of the Pacific, gastronom, autor al unor lucrări de referință în domeniul culinar și plin de solicitudine față de nou veniți.
Mai sunt și alții, tineri și vârstnici care se salută relaxat, de parcă nu s-au văzut de acum o săptămână. În realitate se văd o dată pe an, la Oxford Food Symposium, unde vin cu religiozitate indiferent unde locuiesc. Cum este de exemplu Monica, singura mexicancă de la simpozion, care revine de 17 ani.

De peste 20 de ani un număr crescând de oameni își lasă munca și familia și pornesc spre Oxford, Marea Britanie.
Sunt oameni din nordul Europei, Statele Unite ale Americii, Rusia, Japonia, India, ba chiar și Noua Zeelandă. Un grup de prietene din Turcia – pe care le-am reîntâlnit ulterior la Istanbul, un cuplu de americani pensionați care fac turul Europei, un om de radio australian, mulți englezi și un singur român – eu. Motiv pentru care devin repede centrul atenției în orice grup; sunt plini de solicitudine, curioși și spun numai lucruri frumoase despre români și România.

Ce ușurare! Și ce bine se simte treaba asta!Simpozionul se ține la Saint Catherine’s – cel mai nou colegiu din Oxford. Proiectată de Arne Jacobsen până în cele mai mici detalii – adică linguri și furculițe –, clădirea oferă multe surprize privind folosirea ingenioasă a spațiului și luminii naturale. Camerele sunt spartane, dar sentimentul de școală de elită străbate de peste tot, iar peluzele – verdele acela viu de iarbă grasă englezească – încadrează clădirile cu doar două etaje, potențând atmosfera de liniște și calm.

IN ALȚI ANI EVENIMENTUL S-A ȚINUT ÎN COLEGII VECHI DE SUTE DE ANI, unde, după cum spunea o englezoiacă bătrână cu părul alb ce amintea de Gandalf, abluțiunile se făceau la baia comună, iar camerele erau lipsite de confort.
După deschidere suntem invitați la cocktail, unde se servesc crackers cu tube-food, căci una din cerințele organizatorilor a fost ca fiecare să aducă de acasă mâncarea sa preferată la tub; prin urmare am avut anșoa, ciocolată, umami, pește, harisa, soia, muștar, ketchup și wasabi, plus multe altele al căror nume și conținut nu a fost înțeles sau reținut. Într-adevăr un ice-breaker perfect, având în vedere discuțiile de la coada formată în jurul lor.

Fiecare zi începe cu o sesiune de prelegeri comună în Theatre Hall. Aici vorbesc cei grei, scriitori, gastronomi și organizatori sau bucătari celebri. Unul din discursuri s-a dovedit cu precădere interesant prin modul dezinvolt și personal în care a fost susținut.

ADRIANA SOHODOLEANU
(CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ȘI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI
WWW.BISCUIT.RO )