REPORTAJ: "Statu' la vase", obicei păgân adoptat de Biserică, reînviat la Șugag în lunea Paștelui

Etnologii spun că “Statu’ la vase” este un străvechi obicei, unic în țară, ce reunește atât sărbătoarea întemeierii unei familii, cât și pe cea a Învierii Domnului.

Directorul Centrului de Cultură “Augustin Bena” din Alba, Daniela Floroian, afirmă că obiceiul este din perioada precreștină, însă a fost preluat în timp de Biserică și transformat într-un obicei creștin.

“În toată această perioadă, de la apariția lui și până azi, un obicei la origine păgân a străbătut veacurile, a fost adoptat de Biserică și a fost transformat într-un obicei creștin, dar semnificația sa inițială s-a păstrat nealterată, această semnificație fiind uniunea comunității în jurul noului cuplu pentru a-l sprijini să intre în viață. Un grup de specialiști de la Centrul de Cultură «Augustin Bena» din Alba l-au valorificat și l-au readus în actualitatea satului în anul 2008, cu sprijinul Bisericii Ortodoxe și al Primăriei din Șugag. De atunci, obiceiul se practică din nou fără întrerupere”, explică Daniela Flororian.

Unul dintre cei care au cules informații și dovezi istorice despre acest obicei pentru a-l putea reînvia este Marius Moga, tatăl compozitorului Marius Moga, care își are originile la Șugag. Moga senior este angajat al Centrului de Cultură “Augustin Bena” și povestește că obiceiul a fost reînviat cu greu deoarece tinerii considerau că “e rușinos” să mai participe la o asemenea tradiție.

“Am copilărit toate vacanțele la Șugag și noi, copiii, le numeam atunci «miresele». Eram foarte fericiți să vedem acest obicei și mai ales tinerii îmbrăcați în costumele populare(…) După Revoluție, obiceiul a fost întrerupt pentru că tinerilor le era rușine să mai participe la «Statu’ la vase». La Șugag sunt foarte mândri oamenii și îmi spuneau: «Cum să stea ei acolo la pomană?». A fost extrem de greu să îi fac să înțeleagă semnificația adevărată a obiceiului”, povestește Moga.

El spune că obiceiul se leagă de specificul comunității de oieri, în activitatea de oierit vasele fiind extrem de importante. În vechime, tinerii căsătoriți primeau vase de lut pentru gospodărie, iar în timp obiceiul a evoluat și cadourile constau în vase de sticlă, porțelan sau inox.

Marius Moga povestește că înainte de 1989, cu doar câțiva ani înainte de a fi întrerupt obiceiul, familiile care “stăteau la vase” ajunseseră să primească chiar și mașini de spălat, foarte rare în acea perioadă, fabricate la uzina din Cugir. Oamenii din Șugag se întreceau să ofere tinerelor familii cadouri cât mai scumpe, precum mașinile de spălat, care trebuiau aduse cu greu în curtea bisericii, unde avea loc obiceiul.

În prezent, Marius Moga este considerat “sufletul” obiceiului “Statu’ la vase”, care se desfășoară în lunea Paștelui la Șugag, iar în fiecare an el se îmbracă într-un costum vechi ciobănesc și conduce ceremonia organizată de localnici.

“Obiceiul este acum așteptat de întreaga comunitate, dar mai ales de tinerii care s-au căsătorit în ultimul an. Este momentul în care sunt din nou în centrul comunității, sunt felicitați și, la fel ca la nuntă, parcă ar fi «regele și regina» comunității”, spune Marius Moga senior.

Gospodăriile șugăjenilor, pregătite pentru sărbătoarea Paștelui, conform tradiției

Obiceiul “Statu’ la vase” de la Șugag se desfășoară în lunea Paștelui, însă tradiția presupune o întreagă pregătire a gospodăriei și a celor care participă la ceremonie în săptămâna dinaintea sărbătorii.

Directorul Centrului de Cultură “Augustin Bena”, Daniela Floroian, spune că în acest an vor “sta la vase” șapte familii tinere care s-au căsătorit în ultimul an în Șugag.

“Tradiția spune că în a doua zi de Paște trebuie să se adune în curtea bisericii și să ia parte la un mare ospăț închinat vieții de familie. E un moment cu totul deosebit, celebrându-se însăși starea de bine, de mulțumire, din sânul familiei. Pregătirea pentru ieșirea la «Statu’ la vase» în lunea Paștelui începe odată cu intrarea în Săptămâna Mare. În această perioadă, întreaga comunitate intră în săptămâna curățeniei caselor, gospodăriilor, trece la purificarea veșmintelor, dar și la purificarea sufletească pentru a întâmpina cum se cuvine întâlnirea cu Dumnezeu”, explică Floroian.

Astfel, în fiecare gospodărie mai întâi sunt scoase din lada de zestre, curățate, călcate și pregătite pentru sărbătoare frumoasele costume șugăjene cu care mirii și miresele de peste an urmează a se îmbrăca în lunea Paștelui. Ulterior, în Miercurea Mare, alături de alți membri din comunitate, alaiul de tineri se îndreaptă către biserică, fiecare din ei ducând ca dar vase, ce urmează a fi donate bisericii. Bătrânii satului spun că, în vechime, obiceiul presupunea ca vasele donate bisericii să fie sfințite și apoi dăruite familiilor mai sărace, în noaptea de Înviere. În Joia Mare treburile gospodărești sunt oprite și reluate apoi în Vinerea Mare sau a Patimilor, când, după venirea de la biserică, în fiecare gospodărie se trece la roșitul ouălor.

În zona Șugag, ouăle nu se încondeiază, ci sunt vopsite cu foi de ceapă, ultimii ani aducând ca noutate și modele realizate cu ajutorul diferitelor frunze de arbori sau buruieni din zonă. De asemenea, există o slujbă specială de sfințire a ouălor roșii, care se desfășoară în Vinerea Mare, la amiază. O caracteristică a zonei este faptul că slujbele religioase din această perioadă au loc în miezul zilei, deoarece Șugagul este un sat de munte, în care gospodăriile sunt răsfirate pe o mare suprafață.

“În Sâmbăta Mare, până la ora prânzului, gospodinele trezite cu noaptea în cap pregătesc cele necesare mesei tradiționale de Paște: ouă roșii, cozonaci, pâine, preparate din miel. Cuplurile de tineri căsătoriți în anul pascal ce tocmai se încheie pregătesc în plus colacii pentru «Statu’ la vase». Aceștia sunt niște colaci ritualici, în număr de cinci – patru mai mici și unul mai mare. Se fac din același aluat ca și colacii tradiționali, doar că aluatul este unul dulce, de obicei îndulcit cu miere. Colacii au o împletitură specială care permite așezarea în mijlocul lor a unui ou roșu”, spune Daniela Floroian.

Slujba de Înviere se desfășoară, la Șugag, duminica dimineață, iar în timpul zilei familiile se reunesc în jurul mesei de Paște, mănâncă și petrec împreună până seara târziu. Tinerii se adună într-un loc dinainte stabilit pentru diverse jocuri, în timp ce bătrânii stau la taifas.

Tradițiile populare spun că în ziua de Paște nu se doarme, iar membrii familiei nu trebuie să se certe între ei pentru a fi armonie tot anul.

“Statu’ la vase”, obicei de celebrare a tinerelor familii

În lunea Paștelui, obiceiul “Statului la vase” începe cu o paradă la care participă cuplurile tinere căsătorite în ultimul an, acestea venind spre biserica din sat îmbrăcate în costume populare. Pe drum, tinerii atrag privirile prin ținuta și veselia lor, fiind întâmpinați de ceilalți membri ai comunității sau de simpli trecători prin Șugag cu urări de bine și longevitate în cuplu.

“În timp ce în biserică are loc slujba religioasă din lunea Paștelui, tradiția cere ca tinerii căsătoriți în anul pascal ce tocmai s-a încheiat să se adune în curtea bisericii, unde la finalul slujbei, preotul le va da binecuvântarea pentru viața de familie în care tocmai au intrat. Pentru «Statu’ la vase» fiecare tânără familie are rezervată în curtea bisericii o masă pe care o împodobește cât mai frumos cu putință, dar ținând cu sfințenie cont de ritualul sărbătorii. Există în ritualul acestei sărbători două constante, două cifre simbol – cifra patru și cifra doi”, explică Floroian.

Astfel, în pregătirea mesei din curtea bisericii cifra patru este cifra simbol, care din spusele oamenilor ar însemna comuniunea care se creează între tinerii căsătoriți și nașii lor. În mediul rural, nașii joacă un rol foarte important în viața noului cuplu, ei fiind considerați părinții spirituali ai acestuia.

Masa este pregătită de tânăra nevastă înainte de începerea slujbei din biserică, ținând cont de încărcătura simbolică a cifrei patru, adică pe masă se pun patru rânduri de fețe de masă țesute în război în iarna ce tocmai s-a încheiat. După ce sunt așezate cu mare grijă fețele de masă, în cele patru colțuri ale mesei se pun colacii ritualici de dimensiuni mai mici, iar în mijlocul mesei se pune colacul cel mare. În mijlocul lor, în locul pregătit special din împletitura aluatului, se pune câte un ou roșu.

După aranjarea mesei, tinerele neveste așază un adevărat festin culinar specific sărbătorii de Paște, dar și zonei etnografice a Mărginimii Sibiului: cozonaci, ouă roșii, prăjituri, vin, țuică dulce. Un alt element specific este vaza cu flori, care nu lipsește de pe niciuna din mese, motivul florii în cultura populară simbolizând trecerea prin cele mai importante momente ale ciclului vieții, întins de la naștere și până la moarte. La tinerele familii simbolistica florii este aceea de simbol al rodirii, al aducerii copiilor pe lume, al reînvierii.

La sfârșitul slujbei, întreaga comunitate merge în curtea bisericii, unde tinerii vor primi binecuvântarea preoților. Cu acest prilej sunt sfințite mesele îmbelșugate, iar slujba se încheie cu îndemnul făcut de preoți pentru nași de a le fi sprijin tinerilor căsătoriți, de a-i îndruma și sfătui la fiecare impas din viața lor, iar tinerelor familii le sunt adresate urări de bunăstare, viață lungă, fericită și prosperă.

“După slujba de binecuvântare, rudele și prietenii sosiți în curtea bisericii pentru a participa la acest obicei trec pe rând pe la mesele tuturor familiilor noi și închină câte un pahar în cinstea tinerelor familii. De asemenea, cei sosiți fac daruri tinerilor, în special vase necesare în gospodărie sau la strunga de oi, zona fiind una pastorală, păstoritul oilor fiind aici principala ocupație. Alaiul celor care oferă daruri începe, după datină, cu nașul care dăruiește tinerilor un ciubăr și, la schimb, tânăra familie îi oferă nașului colacul cel mare din mijlocul mesei”, explică Daniela Floroian.

Ea spune că, pe vremuri, ciubărul era confecționat de naș, dar astăzi el este cumpărat și trebuie să fie nou și frumos încrustat și, de asemenea, este împodobit cu verdeață, care simbolizează reînvierea naturii, respectiv cruditatea tinerei familii ce-l primește în dar. Ciubărul are funcția ritualică de a-i uni pe cei doi tineri, la finalul obiceiului acesta fiind folosit pentru transportul cadourilor primite de la membrii comunității și este purtat de tânăra familie până acasă, pe jos.

Acest prag de trecere la adevărata viață de cuplu este sprijinit pentru ultima dată de întreaga comunitate prin oferirea de cadouri, obiecte necesare în gospodărie, în mod special vase și întotdeauna câte două obiecte de același fel: două blide, două linguri, două furculițe, două ulcele, doi metri de jolj, două oale etc.

“Se observă aici că în întregul ceremonial de pregătire și desfășurare al obiceiului «Statu’ la vase» principalul element de recuzită este vasul. Poate că importanța vaselor, în contextul obiceiului tradițional din zonă, vine din vremuri mai îndepărtate, știut fiind din izvoarele istorice că tracii prezenți pe aceste meleaguri, vestigiile civilizației lor dăinuind până în prezent la cetatea de la Câlnic, aveau un cult deosebit pentru familie și pentru confecționarea vaselor, fie ele ritualice, fie necesare în gospodărie”, mai spune Daniela Floroian.

Potrivit etnografilor, în vechime vasele folosite în ceremonialul acesta erau confecționate din lemn și lut. În prezent, vasele sunt cumpărate de la vânzătorii ambulanți care, cu prilejul acestei sărbători, umplu ulițele din vatra satului, mai ales cele mai apropiate de biserică.

Șugagul, comună situată la 30 de kilometri de Sebeș, este una dintre cele mai mari și mai bogate localități de pe Valea Sebeșului, localnicii fiind cunoscuți pentru turmele mari de oi. Comuna Șugag este atestată documentar încă din anul 1575 și își trage numele de la apele tumultoase care se scurg de pe versanții munților, denumite în limbajul popular șugăgi.

Zona Văii Sebeșului, pe care Mihail Sadoveanu o denumea Valea Frumoasei, cuprinde în arealul Șugagului rezervația naturală de la Luncile Prigoanei și Porțile Raiului.

Comuna are o suprafață de peste 250 de kilometri pătrați și peste 2.700 de locuitori.