REPORTAJ: Mălâncrav, satul izolat din Sibiu aflat pe harta turistică a străinilor datorită tradițiilor - FOTO

Satul Mălâncrav este situat la aproape o sută de kilometri de municipiul Sibiu, spre Sighișoara, și la 13 kilometri de cel mai apropiat drum național. Satul a fost menționat prima dată în documente în anul 1305 și se spune că a fost înființat cam cu 100 de ani mai devreme. Este un sat izolat, ce pare destul de sărăcăcios la prima vedere, dar care reprezintă un obiectiv turistic, mai ales pentru străinii care vizitează România, datorită tradițiilor care încă se păstrează. Peste 10% din cei 1.000 de locuitori sunt sași, iar populația este una destul de tânără. Drept exemplu, în școala din sat sunt înscriși 220 de copii.

Andrea Rost, manager de turism al Fundației Mihai Eminescu Trust, care a desfășurat mai multe proiecte în satul Mălâncrav, cel mai recent fiind Traseul Cultural “Mălâncrav – patrimoniu multietnic viu”, spune că în mica localitate sibiană s-a păstrat o arhitectură tipică pentru zona sătească. Obiectivul acestui proiect este dezvoltarea durabilă a comunității din Mălâncrav, prin crearea unui traseu cultural de valorizare a patrimoniului imaterial și material multietnic local.

Pe lângă conacul Apafi, care este deja cunoscut, turiștii se pot caza la una dintre cele patru case de oaspeți țărănești restaurate de Fundația Mihai Eminescu Trust cu ajutorul localnicilor. Acestea sunt pensiuni agroturistice, care sunt administrate de câte o familie din sat.

• Meșteșuguri străvechi, un “magnet” pentru turiști

Abia în anul 2005, în satul Mălâncrav a fost instalată o linie de telefonie fixă. Până la acel moment, era destul de dificil pentru locuitori să știe momentul în care vreun turist își dorea să viziteze localitatea și chiar să comunice cu alți oameni din afara satului. Cu ajutorul Fundației Mihai Eminescu Trust, Mălâncrav se află, în prezent, pe harta turistică a străinilor, mai ales datorită tradițiilor pe care locuitorii satului încă le practică și despre care le povestesc celor ce îi vizitează.

Începând de luna viitoare, turiștii care vor ajunge în Mălâncrav vor putea participa la diferite ateliere. Astfel, pe toată durata verii, în fiecare zi a săptămânii, va fi un atelier de vizitat: la cei care produc coșuri și alte produse din nuiele, la atelierul de tâmplărie, la una dintre doamnele care administrează o casă de oaspeți, unde va fi organizat un atelier unde turiștii pot să vină să vadă cum se face pâine de casă și lichior, aceștia putând afla și ce înseamnă cioplirea manuală a lemnului de stejar și care este simbolistica motivelor țesute și brodate.

Localnicii au pregătire în meșteșugurile străvechi și, alături de ei, fundația derulează proiectele din sat.

Elena Neagu, în vârstă de 50 de ani, este una dintre țesătoarele din zonă, care, deși nu și-a făcut reclamă pe internet, are comenzi în permanență pentru a realiza perdele și preșuri pentru baie. Lucrează singură și, atunci când este cazul, o ajută socrul său. Realizarea unei perdele poate dura chiar și o lună, în funcție de lungimea acesteia și de modelul folosit. În medie, femeia țese aproximativ un metru și jumătate de perdea pe zi. Modelele folosite sunt tradiționale, luate de la bătrânele satului, iar combinațiile de culori care predomină sunt alb cu albastru, alb cu roșu și natur cu un bej mai închis.

Meșteșugul a fost moștenirea familiei. Bunica a învățat-o pe mama sa, iar femeia i-a arătat, la rândul ei, Elenei Neagu cum se țese, astfel ca tradiția să meargă mai departe.

“Din păcate, nu am fete și sper să dau tradiția nurorilor”, spune Elena Neagu, în timp ce le arată curioșilor cum se țese un preș pentru baie.

Fetele din sat își doresc să învețe să țeasă, Elena Neagu menționând că a avut chiar o clasă de eleve de la Școala Populară de Arte detașate la Mălâncrav. “Am avut 15 fete, cu care am avut cursuri timp de trei ani. Până în prezent, niciuna nu s-a apucat să țeasă, dar știu”, mai spune femeia.

În ceea ce privește războaiele de țesut, Elena Neagu spune, cu regret, că au rămas puține. Ea are două, unul moștenire de familie, care datează din 1800, și altul realizat din trei războaie, după ce oamenii au început să le distrugă. Tot ea le și repară atunci când se strică.

Elena Neagu povestește că a început să țeasă dintr-o joacă. În 1996 a început prima dată să țeasă, doar să o ajute pe mama sa, dar, în 2002, și-a dat seama că are talent și a luat această muncă în serios.

“La mine, totul a început dintr-o joacă. A venit un domn profesor din Anglia, care voia să-și facă lucrarea de doctorat din tipuri de războaie. (…) Când am văzut ce a ieșit din mâna mea, am zis: «stai, că mă pricep, mă apuc și eu». Eu numai ce o ajutam pe mama să lucreze. De atunci, l-am instalat aici (războiul de țesut, n.r.) și nu l-am mai scos”, povestește țesătoarea din satul Mălâncrav, precizând că este una dintre femeile care n-au lăsat tradiția să dispară.

Deși nu și-a făcut niciun fel de reclamă, femeia are tot timpul comenzi, în special de la străini.

“Acum au început și românii, dar înainte am făcut mult pentru străinătate”, spune femeia, menționând că prețul unei perdele pornește de la 200 de euro.

La conacul Apafi din Mălâncrav, toate perdelele sunt țesute de ea și, spune femeia, aceasta este “expoziția” sa.

În sat, mai sunt femei care brodează, care fac dantelă, produc costume tradiționale săsești și românești.

“Fiind un sat destul de tânăr ca populație, tinerii trebuie să facă ceva după ce termină școală. Sunt mulți care sunt foarte atașați de sat. Foarte, foarte mulți nu vor să plece, vor să rămână aici, să se ocupe în continuare de agricultură, de meșteșuguri”, spune Andrea Rost.

• Obiceiuri tradiționale de sărbătoare păstrate în Mălâncrav

Rare sunt satele în care locuitorii mai păstrează obiceiurile tradiționale de sărbătoare, iar Mălâncrav este unul dintre ele. De exemplu, spre finalul lunii aprilie, încă se mai pot vedea în sat porți împodobite cu crengi de vâsc sau brad. Aceasta este o tradiție săsească. Cu o săptămână înainte de Paște, băieții dau fetelor necăsătorite câte o creangă, care se pune la poartă. Luni, de Paște, fetele trebuie să dea pentru fiecare creangă primită 10 ouă colorate băiatului în cauză.

De asemenea, Coroana este o altă tradiție săsească, care se petrece în jurul sărbătorii de Sfinții Petru și Pavel. Tradiția aceasta se mai păstrează în trei localități din Ardeal. Mai precis, în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, bărbații pregătesc un trunchi de copac, iar femeile împletesc, sâmbăta, o coroană pe o roată din frunze de stejar și flori de câmp. Această tradiție simbolizează începutul anului agricol. În duminica stabilită, după ce, dimineața, are loc o slujbă festivă la biserică, după-amiaza se adună tot satul în jurul coroanei și un fecior trebuie să se urce pe trunchiul copacului, iar, la final, primește un cadou. Apoi, băiatul începe dansul cu fetele.

• Suc de mere ecologic, în livada Mălâncrav

“Mălâncrav este unul dintre satele mai deosebite față de celelalte sate în care Fundația Mihai Eminescu Trust activează, fiindcă n-a fost un sat liber. Aici, iobăgia s-a abrogat la 12 ani după ce a fost abrogată peste tot în țara asta. Ei numai după 12 ani au aflat și, trebuie să spun, și acum comunitatea din Mălâncrav e mai deosebită față de alte comunități și este unul dintre cele mai frumoase sate. De aceea, fundația încearcă să facă cât mai mult proiecte în acest sat. (…) Am încercat să promovăm sucul nostru de mere ecologic. Este mai greu, pentru că în România încă nu se face diferența între natural și ecologic, de aceea nu putem să ne lăudăm că acest SRL cu sucul de mere ecologic încă este foarte profitabil. (…) Am plantat 4.000 de puieți de meri tradiționali”, declară Caroline Fernolend, vicepreședinte și director al Fundației Mihai Eminescu Trust.

Pomii sunt incluși într-un traseu de livezi ecologice europene, iar turiștii pot afla ce soiuri sunt plantate cu ajutorul unor panouri explicative. Pentru ca producția să fie una bună, cei care se ocupă de livada cu meri îi curăță periodic și îi stropesc cu ceai de urzică, astfel încât să evite apariția dăunătorilor.

Livada se întinde pe o suprafață de 108 hectare, iar, într-un an bun, producția este de 120 de tone de mere, ceea ce înseamnă aproximativ 30.000 de litri de suc. Sucul de mere se produce în hala de lângă livadă. La început, sucul se vindea la ambasade și la hotelurile din zone, dar, în prezent, se vinde și la câteva magazine cu produse ecologice. Sucul este pasteurizat și nu are niciun fel de adaos, iar termenul de garanție este de doi ani.

Cei care se ocupă de livadă sunt localnicii. În sezon, sunt 40 de muncitori, iar, în mod curent, lucrează șase oameni. Fiind diferite soiuri de mere, acestea se coc pe rând, de la începutul lunii septembrie până la sfârșitul lunii noiembrie.

• Conacul Apafi, de la o ruină la un obiectiv turistic apreciat

Conacul Apafi, situat în imediata vecinătate a livezii Mălâncrav, i-a aparținut principelui Mihaly Apafi, care, în secolul al XVII-lea, a fost ales să devină principele Transilvaniei. Familia acestuia a locuit în conac, iar, în secolul al XVIII-lea, nemaiavând moștenitori, clădirea a fost dată în proprietatea mai multor familii și a devenit, de două ori, o ruină.

Pivnița și pereții exteriori ai bibliotecii sunt părțile cele mai vechi ale conacului, care datează din secolul al XVII-lea, restul clădirii fiind construită în secolul al XIX-lea. După ce au plecat ultimii proprietari privați, pe la 1920, casa a fost folosită în calitate de cămin cultural pentru oamenii din sat. În perioada comunistă, conacul a fost luat de stat și, până la revendicare, a devenit o ruină, fără uși, fără geamuri. În 2000, comunitatea săsească a putut intra din nou în posesia conacului și acesta a fost restaurat, cu ajutorul Fundației Mihai Eminescu Trust, care, în acea perioadă, a început proiectele în sat.

Tot procesul de restaurare s-a desfășurat cu ajutorul meșterilor din sat și, în prezent, conacul funcționează ca pensiune agroturistică. Există cinci camere de oaspeți și o familie din sat care administrează această casă.

“Suntem bucuroși că este o familie mixtă, de sași – români, Reghina și Neluțu, care au locuit opt ani de zile în Germania și, când au auzit că avem nevoie de un administrator, s-au hotărât, împreună cu cei doi copilași, să se întoarcă la Mălâncrav și de atunci stau aici”, povestește Andrea Rost.

În 2007, a avut loc inaugurarea conacului, la care au participat meșterii ce s-au ocupat de restaurarea lui, după care au fost invitate și autoritățile și alți oameni de seamă.

Fundația Mihai Eminescu Trust (MET), patronată de prințul Charles al Marii Britanii, a fost înființată în România în anul 2000, cu scopul de a conserva și a pune în valoare peisajul cultural și natural din localitățile cu biserici fortificate din Transilvania, obiectiv pentru atingerea căruia a implementat peste 1.100 de proiecte în 49 de sate și șase orașe. Fundația se dedică protejării patrimoniului istoric transilvănean și coordonează proiecte de revitalizare a satelor.

Prin numeroasele activități ce se vor desfășura direct cu comunitatea din Mălâncrav, prin atenția acordată păstrării autenticității și evitării falsității, dar mai ales prin promovarea egalității de șanse pentru etnicii romi, păstrători de meșteșuguri, proiectul “Mălâncrav – patrimoniu multietnic viu” contribuie la crearea unui model de bune practici la nivel regional și național, potrivit fundației.