Reportaj: Lesbos, o altfel de Grecia

Așadar, am plecat cu inima puțin strânsă, știind doar că pe insulă s-a născut Sappho, cea mai de seamă poetă a antichității grecești, și că este considerată diamantul neșlefuit al Insulelor Ciclade. Lesbos, în grecește Lesvos, se află în nord-estul Mării Egee, fiind a treia cea mai mare insulă din Grecia.Am ajuns pe insulă traversând Bulgaria și o parte din Turcia, cu totul circa 850 de kilometri. Drumul este spectaculos, mai ales că presupune traversarea Strâmtorii Dardanele, pe unde au trecut și eroii filmului copilăriei mele, “Toate pânzele sus”.

După încă 200 de kilometri de mers prin Turcia, am ajuns la Ayvalik, de unde trebuia să trecem cu feribotul în Grecia, pe insula Lesbos. Spre ghinionul nostru, am ajuns cu o jumătate de oră mai târziu față de plecarea ultimei curse, programată la 18.30. Așadar am dormit o noapte în orașul turcesc, în așteptarea cursei de dimineață, de la 9.30. Nu știu alții cum sunt, dar pe mine experiența unei nopți în Turcia, dar și drumul până aici, drum care străbătea câteva stațiuni de pe litoralul turcesc, m-au determinat să amân, pentru o perioadă cel puțin, orice plan de a petrece concediul aici.

După o oră și jumătate de mers cu feribotul (costul acestuia este de 60 de euro pentru mașină și 30 de euro de persoană, dus-întors, cu data de întoarcere deschisă) am ajuns în capitala insulei Lesbos, Mitilini.Nu am zăbovit prea mult în oraș, cu toate că acesta este o destinație foarte bună pentru cei care caută un loc liniștit și cochet pentru a-și petrece vacanța. Costul unei camere de hotel este de circa 35 de euro pe noapte. Pe lângă plajele cu nisip sau pietre, cu apă de culoarea turcoazului, în oraș poți vizita o serie de edificii datând din Grecia Antică. Una dintre atracții o reprezintă fortăreața Gateluzzi, unde în zilele noastre a fost amenajat un spațiu care găzduiește evenimente culturale. În oraș există și o serie de muzee, pe care însă, din cauza lipsei de personal determinate de criză, este aproape imposibil să reușești să le vizitezi, unele fiind închise permanent.

Și încă un amănunt pentru cei pasionați: la Mitilini și, în general, în Lesbos, se produce cel mai bun uzo din Grecia. Aerul din Mitilini parcă are miros de uzo și se spune că pentru localnici primul contact cu uzo vine din copilărie, durerile provocate de creșterea dinților copiilor fiind calmate prin frecarea gingiilor cu degetul înmuiat în băutură. În anul 1462, Lesbos a fost cucerită de turci, revenind Greciei 400 de ani mai târziu, în 1912. Ocupația de aproape o jumătate de secol a turcilor a lăsat urme atât în arhitectura locului, dar și în limbă, care cuprinde multe cuvinte turcești.

INSULA DE SMARALD
Lesbos iese din tiparul peisajului cu care eram obișnuită după ce am vizitat alte zone din Grecia, singurele elemente comune cu “cealaltă Grecie” fiind plajele nesfârșite și apa de un albastru ireal.
Insula este împărțită în două părți, una verde, mult mai fertilă decât majoritatea Greciei, iar cealaltă aridă.Lesbos este denumită și Insula de Smarald, 11 milioane de măslini și alți pomi – peri, piersici sau nuci, acoperind aproape jumătate din insulă. Uleiul de măsline din Insulă se pare că este unul dintre cele mai bune din întreaga țară. Agricultura este principala ocupație a locuitorilor din insulă, numărul turiștilor fiind cu mult mai redus decât în zonele tradiționale din Grecia. De altfel nu am întâlnit niciun turist român pe toată perioada în care am stat în Lesbos. Am întâlnit în schimb ruși și germani.

Singurii români din zonă lucrau pe insulă de mai mulți ani și au fost extrem de surprinși când le-am spus că suntem conaționali. Am întâlnit români care aveau afacerile lor, dar și unii care erau angajați și voiau să se întoarcă în țară pentru a începe un business propriu.În ambele cazuri, primul lucru pe care ni l-au spus a fost că le este cumplit de dor de țară și că se simt “ca niște cuci” acolo.