Reportaj DA Premium: Incursiune în paradis

Vinuri cu o istorie de peste 100 de ani, cluburi unde femeile au voie doar dacă sunt invitate de un gentleman, plaje pustii cu dune ce-mi amintesc de Sahara, o piscină infinită de unde se poate admira întreaga vale Douro și nu în ultimul rând ceva muzică fado pe fundal. Așa aș rezuma prima mea întâlnire cu Portugalia. Și trebuie să recunosc, a fost memorabilă.

Mi-am dorit să ajung în Portugalia de multă vreme, însă întotdeauna am găsit alte destinații care au avut întâietate dintr-un motiv sau altul. Odată ce am pășit în țara de la marginea vestică a Europei mi-am dat seama că am amânat întâlnirea prea mult timp, așa că va trebui să recuperez în perioada viitoare timpul pierdut și să mă întorc.

Până atunci însă, îmi va ține „de cald“ imaginea râului Douro flancat de dealurile îmbrăcate ordonat în viță-de-vie. La crama Quinta do Crasto și în valea Douro am ajuns în ultima zi după două ore de mers cu mașina din Porto. Ultimii 25 de kilometri i-am parcurs pe un drum cu la fel de multe curbe ca Transalpina, dar cu un peisaj diferit, deluros, cu diferite nuanțe de pământiu și verde și cu butuci de viță de vie cât vezi cu ochii. De altfel, pe durata celor 25 de kilometri am văzut un singur sat cu vreo 20-30 de case și multe crame în depărtare, pe diverse culmi de deal, însă nici țipenie de om. Vița-de-vie era însă pretutindeni.

După ce drumul s-a plictisit parcă să cotească atât de mult la stânga și la dreapta, fix în față a apărut Quinta de Crasto, cocoțată pe un vârf de deal, impunătoare ca un conac „furat“ din filmele care mi-au marcat copilăria. Făcusem rezervare cu o zi înainte pentru prânz așa că știam că ne așteaptă o porție zdravănă de caracatiță proaspătă, vreo patru-cinci feluri de vin și ceva desert tradițional. Mai multe așteptări nu aveam, dar și dacă am fi avut tot ar fi fost depășite, fără îndoială.

Citiți mai multe pe www.da.zf.ro