Reportaj: Călătorie cu mașina timpului

“Nu prea-i asfalt pe-aici, să nu vă supărați, o să ne zguduim tot drumul.” Până să mă ia șoferul de la aeroportul internațional din Chișinău, am fost mirat de faptul că bagajele de cală te așteaptă afară, lângă avionul de 50 de locuri, fără să le mai iei din aeroport. În plus, aeronava ajunge până la câțiva metri de terminalul de sosiri, deci drumul până la ghișeul control pașapoarte se face pe jos. Din Chișinău, un aeroport de talia unui oraș de provincie din România, dar cel mai mare din Republica Moldova, poți să zbori zilnic doar spre Moscova, București și München. “Încă sunt puțini cei care-și permit să circule cu avionul”, spune Ion, iar statisticile îi dau dreptate. Un basarabean câștigă în medie puțin peste 150 de euro lunar, iar o plimbare pe străzile Chișinăului arată cel mai clar că sărăcia e cea care îi alungă pe cei mai mulți către locuri mai prospere. PIB-ul republicii, situat la circa 4,5 miliarde de euro în 2011, este unul dintre cele mai scăzute din Balcani, iar datele Băncii Mondiale arată că o treime din acest indicator este generată de banii trimiși de locuitorii stabiliți în afara țării.

Deși magazinele au început să prindă iz occidental, majoritatea încă sunt construite pe formatul de butic, cu vânzătoarele stând la povești cu brațele încrucișate în așteptarea de noi clienți. Dacă o comparăm cu cea de la București, mâncarea e mai ieftină la Chișinău, cam la jumătate din preț, însă prețul carburanților e asemănător. Cu toate acestea, sunt mulți cei care preferă să meargă la cumpărături în Transnistria, regiunea separatistă moldoveană, situată la nici două ore de condus. Regimul de la Tiraspol permite tranzitul moldovenilor cu bunuri și produse alimentare, iar prețurile sunt suficient de atrăgătoare cât să-i determine să meargă săptămânal la cumpărături pe cei care au mașină sau chiar mai des pe micii comercianți.

Pe durata vizitei mele la Chișinău, Transnistria fusese recunoscută ca stat printr-o decizie a Curții Supreme de Justiție din Republica Moldova. Transnistria, susținută din umbră de regimul de la Moscova, și-a autoproclamat independența în 1990, însă nu este recunoscută nici astăzi de comunitatea internațională. Decizia venea în contextul în care noul lider de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, ajuns de curând la putere, era pomenit în apelul public la transnistreni al președintelui Partidului Liberal moldovean, Mihai Ghimpu, pentru reunificarea Moldovei: “Puterea e în popor, nu în tancuri astăzi. Întotdeauna cei cu politici de felul cum este a lor față de Republica Moldova mizează pe frica oamenilor, pe toleranța lor, pe manipularea cu piața, cu gazele, cu nu știu ce. Dar când un popor se ridică, nu-l poate opri nimeni”, spunea Ghimpu într-un interviu pentru Europa Liberă. Poporul moldovean este, după Ghimpu, unul care “înghite și tace”, singura lui șansă fiind apropierea de Europa, însă semnalul trebuie să vină de la Chișinău: “Dar atât timp cât noi stăm cu capul ca struțul… Și, din păcate, de 22 de ani e așa, am încercat eu să îndrept capul și nu ei, ai noștri primii mi-au tăiat capul”. Șeful liberalilor își exprima speranța ca noul lider de pe Nistru să înțeleagă că nu există altă soluție decât “unificarea malurilor.”