Reportaj: Andrii Popa în deșertul marocan

In urmă cu mai puțin de opt luni zeci de mii de marocani protestau pe străzile Rabatului, capitala statului, cerând o nouă constituție și eliminarea corupției de la nivelul autorităților centrale. La sfârșitul lunii septembrie zeci de mii de marocani erau pe stradă în Rabat, dar de această dată nu pentru a protesta, ci pentru că se întorceau de la muncă, mergeau la cumpărături sau la moschee. “Maroc? Ești sigură că vrei să mergi în Maroc? În Maroc sunt atentate și proteste.” Cuvântul Maroc se repeta sistematic și niciodată cu alt sens decât peiorativ. Nimeni nu se gândise la Marocul lui Humphrey Bogart și al lui Ingrid Bergman, la Marocul lui Yves Saint Laurent sau la cel al cumpărăturilor.

După o escală mai lungă în Milano, care ne-a permis să vizităm orașul în timpul săptămânii modei, primul contact cu Marrakechul a fost dur. Părea parcă rupt dintr-o altă lume. La finalul vacanței am realizat însă că întreg Marocul nu doar pare, ci este o altă lume. Plecată într-o vacanță de descoperire, am încercat să “îndes” într-o săptămână tot Marocul. Deși a fost puțin înghesuit, a meritat, pentru că e păcat să lași ceva în urmă.
Orașul roșu, după cum îl numesc localnicii – numele provine de la faptul că toate clădirile au o culoare rozalie – este perla coroanei marocane. “Casablanca este capitala economică, Rabatul este capitala, însă Marrakech este cel mai frumos oraș din Maroc”, spune Othman Khalloufi, șoferul care ne ducea în Casablanca. Othman provenea dintr-un mic sat din munții Atlas unde trăiesc 63 de familii ale căror principale surse de venit sunt păstoritul și rudele care lucrează în Spania. “Marrakech este locul unde se întâmplă orice. Ai localnicii tradiționali, care se roagă și care încă utilizează portul tradițional, și ai marocanii care trăiesc după modelul european. Și acesta e doar un exemplu.”

La ora șapte dimineața, în piața centrală din Marrakech, Djemaa el Fna, localnicii sunt deja la muncă și te îmbie cu un pahar de suc de portocale proaspăt stoarse, la “doar 4 dirhami paharul” (circa 30 de eurocenți). Tot la primele ore ale dimineții își deschid porțile și primele magazine cu genți și pantofi din piele din piața centrală. Prețurile sunt mult sub cele cu care suntem noi obișnuiți, motiv pentru care acest loc a primit denumirea de paradisul cumpărăturilor. Dar e și un paradis al tehnicilor de negociere. “Niciodată să nu plătești cât ți se cere. Totul se negociază în Maroc, și prețul pe care îl oferi la început trebuie să fie cam o cincime din ce ți se cere. În final trebuie să ajungeți undeva la jumătate”, ne-a învățat Othman. Timpul a dovedit că avea dreptate, pentru că în Maroc totul se negociază, chiar și mâncarea la restaurant.

Deși există numeroase restaurante și baruri, unde poți să plătești la finalul unei mese doar cinci euro și să fii sătul, cel mai bun loc de mâncat în Marrakech este tot piața centrală. Djemaa el Fna este un fel de Cenușăreasa: prăfuită ziua și strălucitoare noaptea. Dacă mergi ziua și noaptea în piața centrală ai senzația că nu este același loc. Seara zeci de tarabe cu mâncare se instalează pentru a servi marocanii și turiști care își fac curaj să intre. Ofertele vin din toate părțile, și marocanii pot fi intimidanți la început, însă după o supă de melci (5 dirhami) sau o porție de calamari (20 de dirhami) prinzi curaj.

Pentru o oază de liniște în Marrakech cel mai potrivit loc este Jardin Majorelle (Grădina Majorelle). Ascunsă de garduri înalte, nimic nu trădează această grădină botanică cumpărată de designerul francez Yves Saint Laurent în 1980 și populată de turiștii străini care stau la umbră și citesc romane sau ghiduri despre Maroc.

După ce ai văzut Marrakech, Casablanca poate părea foarte occidentală și nu seamănă deloc cu Casablanca lui Bogart și Ingrid Bergman. Filmul cu pricina nu a fost însă filmat în Maroc, ci la Hollywood. După cum îi spune și numele, Caza (așa îi spun localnicii) este casa albă, toate clădirile fiind asortate astfel. Deși frumoase și armonioase arhitectonic, casele din Casablanca te duc cu gândul mai mult la imobilele din Occident decât la ceva marocan. Traficul amintește la rândul său de același lucru. Orașul merită însă vizitat chiar și numai pentru moscheea Hasan al II-lea, a treia cea mai mare din lume, după Mecca și Medina, potrivit ghidului. Tot el spune că minaretul măsoară 210 metri și este cel mai înalt din lume.