Reportaj: Adevărul despre criza grecească

„Vrem informații despre turism, bugete, fabrici de ulei de măsline sau despre fabricile de marmură de pe insulă” – am spus noi, reprezentanții mai multor publicații economice din România, veniți să ia pulsul crizei de pe insulă.

De profesie dentist, dar scriitor din pasiune, cu mai multe cărți publicate, primarul ne-a întâmpinat cu recomandări de vizitare a zonelor încărcate cu istorie și, pentru că auzise că ne interesa economia, ne-a recomandat să mergem la muzeu, unde găseam una dintre cele mai vechi legi ale comerțului cu vin. Am apreciat ospitalitatea grecească, dar cine scrie legile economice actuale? Întrebare fără răspuns.

VORBIM ÎN SCHIMB DESPRE TURISM. „DEPINDE… DE ȚĂRILE DIN CARE VIN TURIȘTII, TURISMUL CARE SE FACE AICI ESTE PENTRU TOATE NIVELURILE SOCIALE, PENTRU TOATE GUSTURILE”, ne-a răspuns primarul la încercarea de a afla cât câștigă insula din turism. L-am întrebat apoi cât câștigă din industria cu marmură, prin cele 13 fabrici de pe insulă. Fața i s-a luminat și ne spune că intrarea de la Mecca este făcută cu marmură din Thassos. Dar producția, evident, depinde de comenzi. Care depind de exporturi.

Pentru care nu avea o valoare exactă. Să trecem la lucruri mai simple, ne-am spus. Care este producția anuală de ulei de măsline? „Depinde de soare, de vânt…„, replică primarul, iar când l‑am întrebat numărul exact al fabricilor, a început să le numere pe degete. A ajuns la opt, dar a fost totuși contrazis de consilierul Dimitris, prezent și el la discuție și care părea să fie mai la curent cu ce se întâmplă pe insulă, poate datorită tavernei pe care o deține, în paralel cu munca de funcționar public. Dimitris cultivă legume, crește măslini și cunoaște numărul exact al copacilor de pe insulă, 1.300.000, dar și situația afacerilor din zonă.

La taverna lui, spre exemplu, nu se vând sucuri naturale, o altă terasă din zonă având ca obiectiv această afacere. Ce taxe plătesc el și ceilalți proprietari de afaceri de pe insulă? „Depinde de zonele în care sunt amplasate.„ Nu există date concrete nici despre numărul de români care lucrează pe insulă, pentru că majoritatea nu au declarat oficial acest lucru. În schimb, primarul știa exemplul unui grec care a cunoscut o româncă la Constanța și a adus-o aici. O decizie bună, dacă ținem cont că rata șomajului pe insulă, potrivit lui, este zero: „Toată lumea lucrează aici. Ei bine, nu chiar tot anul…”.

Discuția a culminat cu întrebarea: „Cât de mare este evaziunea fiscală în Thassos și ce faceți pentru a o reduce?” – întrebare ignorată cu desăvârșire. „Depinde„ este cuvântul care s-a tot repetat în discursul primarului, care părea să nu i se mai fi pus astfel de întrebări vreodată, deși, potrivit lui, doar în Thassos există patru publicații locale.

După aproape o oră, aveam o singură informație demnă de newsworthiness, o investiție prin fonduri europene de 50 de milioane de euro, pentru alimentarea cu apă a orașului și pentru probleme de protejare a mediului. Aflasem și că la festivalul de teatru din luna octombrie se va pune în scenă piesa de teatru scrisă chiar de primar, cu un titlu mai mult decât sugestiv pentru starea actuală a țării: „Colecționarul de somn”.