Realitatea îmbogățită

În urmă cu un an Larry Page a devenit director executiv (CEO) al Google, înlo-cuindu-l pe Eric Schmidt, omul care a condus compania vreme de zece ani. Mișcarea a fost comparată cu revenirea triumfătoare a lui Steve Jobs la conducerea Apple în 1997, însă analogia este forțată. Larry Page nu a părăsit niciodată compania pe care a fondat-o, iar prestației lui Schmidt nu prea i se poate reproșa ceva. De altfel, Schmidt a rămas președinte executiv și va fi în continuare vocea publică a companiei, având de gestionat chestiuni complicate legate de legislația anti-trust, de acuzele privind violarea intimității utilizatorilor și de interminabilul război al brevetelor cu rivali precum Apple și Microsoft.

Însă investitorii nu prea agreează fondatori în postura de executivi ai corporațiilor (îi consideră prea “implicați emoțional”) și se simțeau mult mai bine în compania unui executiv “pur-sânge” precum Schmidt decât în compania unui tehnician precum Page. Cu toate acestea, se pare că Larry Page și-a făcut bine treaba în anul care a trecut, renunțând la mai multe proiecte care nu s-au dovedit viabile (precum Buzz, Wave sau enciclopedia Knol) și orientând eforturile spre o integrare a serviciilor în jurul câtorva puncte nodale. Dintre acestea se distinge rețeaua de socializare Google Plus, care a depășit o sută de milioane de membri și se îmbogățește constant cu noi funcționalități.

Mult mai discretă este însă activitatea celuilalt fondator, Sergey Brin, care dirijează un misterios centru de cercetări numit Google X Labs, unde se lucrează la proiectele futuristice pe termen lung, dintre care puține par realizabile în viitorul apropiat. Proiectul ascensorului spațial destinat transportului de materiale în spațiu sau pe orbita Pământului fără utilizarea unei rachete ar părea mai firesc la NASA decât la o companie. Și totuși rezultatele cercetărilor de aici încep să se vadă. Nu demult, o mașină echipată de Google capabilă să navigheze fără șofer a făcut vâlvă. Dacă însă în acest domeniu mai există cercetări și experimente, unele dintre ele finanțate de DARPA (cum ar fi cele de la universitățile Stanford și Carnegie Mellon), iar altele de marii producători, proiectul Google Glass are șanse să se concretizeze prin niște ochelari care ne vor sta pe nas într-un viitor nu prea îndepărtat. Într-un articol din februarie, New York Times specula (pe baza unor surse neprecizate) că ochelarii vor fi puși în vânzare până la sfârșitul anului la prețuri comparabile cu un smartphone de vârf, dar Google a dezmințit prompt informația. În schimb, Wired este de părere că, deși există deja prototipuri, Google Glass este mai degrabă un concept decât un produs.

De fapt, ceea ce a lansat Google zilele trecute este doar un video de două minute și jumătate care ilustrează ce ar putea să însemne Project Glass (acesta este numele în postarea de pe Google Plus în care s-a făcut anunțul) și solicită publicului păreri și sugestii. În principiu, “ochelarii” sunt de fapt un telefon inteligent bazat pe Android, dar cu o interfață diferită. Pentru partea vizuală avem o lentilă plasată pe o ramă, care va furniza informații în partea de sus a câmpului vizual, în vreme ce comenzile sunt exclusiv vocale. Desigur, ansamblul dispune de conectivitate GSM și WiFi, de sistem de geo-locație, cameră foto-video și tot ce mai este necesar. Deși poza lui Geordi La Forge din Star Trek ilustrează multe articole dedicate conceptului, Google Glass nu este desigur o proteză vizuală, ci mai degrabă un sistem total hand-free, capabil să ne furnizeze ceva ce proiectanții numesc “realitate îmbogățită” (augmented reality).

Este de remarcat că Google își folosește în acest proiect anii de cercetări în domeniul recunoașterii vocale și integrează multe elemente de inteligență artificială, rivalizând cu ceea ce încearcă Apple cu sistemul Siri. O altă caracteristică interesantă este faptul că întregul ansamblu este clar orientat spre social networking și multe dintre funcționalități converg spre Google Plus. De exemplu, o poză (realizată printr-o simplă comandă de gen “take a shot”) poate fi imediat postată printr-o comandă “share”. De asemenea, prietenii din rețea pot fi localizați dacă sunt în apropiere. Diverse alte servicii Google (de exemplu, hărțile sau partea de shopping) conlucrează pentru a ne “îmbogăți realitatea” cu informații relevante.

Rămâne să ne gândim dacă suntem pregătiți să acceptăm la modul cel mai concret că tehnologia devine o extensie a corpului nostru. Se pare că vom deveni cyborgi mai repede decât credeam.