Răzvan Temeșan, istoria dramatică a celui mai puternic bancher din România de la mijlocul anilor 90

În toamna anului 1994, când eram reporter la agenția de presă Mediafax, am fost trimis să iau un interviu lui Răzvan Temeșan (foto), președintele BRCE-Banca Română de Comerț Exterior, cea mai mare bancă din România în acele vremuri. Interviul a avut loc în sediul de atunci al băncii de pe Eugen Carada, lângă BNR.

BRCE a fost singura bancă cu relații internaționale în timpul comunismului, iar după revoluție derula aproape 70% din exporturile și importurile țării.

Îmi pare rău ca nu mai găsesc articolul de atunci, dar după 26 de ani mai țin minte că m-a frapat Ro­lexul de la mână pe care îl purta Temeșan și care cred că valora atunci cât două apartamente din Bucu­­rești, când salariul mediu era în jurul a 60-80 de dolari. Temeșan a fost cel mai puternic bancher din România, și la propriu și la figurat pentru că avea peste 120 de kg, de la mijlocul anilor ’90 – respectiv din 1994 când a devenit președintele BRCE luându-i locul lui Dan Pascariu într-o schimbare controversată, titlul unei știri de pe Mediafax din 18 februarie 1994 (joi 17 februarie 1994 fusese schimbarea conducerii băncii) „Răzvan Temeșan: Am fost alături de Dan Pascariu din 1979 și până ieri“-, și până la căderea lui din primăvara lui 1997, când a fost scos de procurori din sediul băncii pentru a fi dus în arest.

Răzvan Temeșan a murit săptămâna trecută de COVID-19, el având și diabet.

Nu știu dacă a fost cel mai bun bancher, dar toți bancherii spun despre el, inclusiv adversarii lui, că a fost un bancher comercial adevărat și ca să-l citez pe Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a fost un bancher cu o bună reputație internațională.

El a vrut să facă din BRCE – căreia i-a schimbat numele în Bancorex în 1995 – , una din cele mai mari bănci din regiune, într-o perioadă de deschidere a porților economice și de business, după căderea comunismului. De altfel, de la prăbușirea pro­­fesională a lui din 1997 și până în ultimii ani a acuzat o conspirație politico-economică internă și internațională arătând cu degetul către Banca Mondială și FMI, care au determinat căderea lui și falimentul Bancorex în 1998/1999.

Ironic, numele Bancorex și celebra clădire de pe Calea Victoriei, a cărei decizie de construcție i-a aparținut, dăinuie și astăzi, deși Bancorex, ca bancă a fost radiată la mijlocul lui 1999.

Pentru a ajunge la BRCE/Bancorex în 1994, Te­­meșan s-a înhăitat și s-a predat la PDSR, partidul care domina România în acei ani. Statul, prin FPS, era principalul acționar, iar puternicul ministru de in­terne din acele vremuri, Doru Ioan Tărăcilă, era mem­bru în adunarea generală a acționarilor. Viorel Hre­benciuc, unul dintre cei mai influenți oameni politici din anii ’90 era ca la el acasă la Bancorex. De altfel, o știre din 5 aprilie 1997 dată de Mediafax, anun­­­­ța că Răzvan Temeșan va deveni membru PDSR.

El era un obișnuit al întâlnirilor de la delegația permanentă a PDSR din strada Atena, acolo unde se discutau deciziile politice și economice. Con­ducerea executivă a PDSR, în frunte cu Adrian Năstase alături de premierul Nicolae Văcăroiu și ministrul de finanțe Florin Georgescu, îl chemau frecvent pe Mugur Isărescu la partid pentru a discuta politicile monetare și valutare ale BNR. Nu știu dacă Temeșan era un fan al lui Mugur Isărescu, având în vedere încercările repetate de atunci de a-l înlocui din funcția de guvernator.

Acum câteva săptămâni, Dan Pascariu spunea că el când a plecat de la BRCE a lăsat o bancă cu un bilanț echilibrat și cu un profit substanțial.

În cei trei ani cât timp s-a aflat la conducere, Temeșan a riscat bilanțul băncii dând credite fără număr și oricui care venea cu o pilă (dacă îmi amintesc bine și celebrul creator de modă Cătălin Botezatu a fost implicat într-un scandal cu credite luate de la Bancorex de 20 mil. dolari). Cel mai puternic grup din România din anii 90, GCP a lui George Constantin Păunescu a luat credite de la Bancorex, expunerea ajungând la 300 mil. dolari, o sumă fabuloasă pentru acele vremuri, cât nu visa BNR să aibă rezervă valutară.

În 2000, după falimentul Bancorex, George Con­­stantin Păunescu și-a răscumpărat expunerea ban­­cară de la AVAB, unde au fost trimise toate cre­­ditele neperformante, platind până în 20 mil. dolari.

Indiferent de conspirațiile interne și interna­țio­nale Temeșan a condus Bancorex ca pe o feu­dă proprie, unde PDSR era ca aca­să iar capitaliștii acelor vremuri aveau ușa deschisă indiferent de businessul pe care îl fă­ceau.

Având o bună reputație internațională, alături de BRCE/Bancorex, Răzvan Temeșan a salvat practic România în iarna 1996/1997, când BNR nu mai avea nimic în rezerva valutară și nu puteam să trecem iarna fără valută pentru resursele energetice. Istoria spune că la o întâlnire cu Emil Constantinescu, neașteptatul președinte al României de la finalul lui 1996, când se discuta situația dramatică a țării lăsată de PDSR, Temeșan ar fi spus că dacă primește mână liberă Bancorex va finanța toate importurile de energie. Ceea ce s-a și întâmplat.

Dar în primăvara lui 1997, când se schimbase puterea, Temeșan a fost dat jos, fiind scos de procurori din sediul central al băncii în cătușe. Secretarul general al băncii, Florin Ionescu, s-a dat cu noua putere înlocuindu-l pe Temeșan.

Din cea mai mare bancă din România, în numai nici 2 ani, Bancorex s-a prăbușit sub povara creditelor neperformante, gestiunii catastrofale a riscului, dar și a controversatei finanțări a importurilor de energie din 1996/1997. În 1998, înainte de cădere, Bancorex avea active de 2,4 mld. dolari, reprezentând 20% din piață în condițiile în care totalul activelor bancare erau de 12 mld. dolari.

Bancorex s-a prăbușit și din cauza lui Temeșan, dar și din cauza a ceea ce s-a întâmplat după plecarea lui.

Falimentul Bancorex a costat România 2 mld. dolari, adică 10% din PIB-ul de atunci (nu cred că s-au recuperat mai mult de 200 mil. dolari din creditele neperformante care au ajuns la AVAB din cele 2 mld dolari).

Partea bună din Bancorex a fost preluată de BCR, a doua bancă din sistem, care a devenit numărul unu, cu o cotă de piață de 25% și care a fost vândută în 2005 grupului austriac Erste la o evaluare totală a băncii de 6 mld. euro.

De la prăbușirea lui din 1997, Temeșan nu și-a mai revenit deloc, el fiind doar un consultant pe probleme bancare pentru cei care voiau să își deschidă bănci în România.

Mai mult ca sigur că noua generație de bancheri nu știe cine a fost Răzvan Temeșan, dar măcar știu de Bancorex, clădirea de pe Calea Victoriei care s-a construit din ordinul lui pentru a fi sediul central al „băncii mileniului trei“, cum a fost sloganul băncii de atunci.