Răzvan Botea, ZF: Două săptămâni au fost numai despre Schengen și nu am rezolvat nimic. În schimb, ca întotdeauna, am lăsat educația în spate

Cei mai mulți dintre tineri ies din băncile școlii și orbecăie prin viață, cel puțin primii ani. Cu joburi necalificate, prost plătite, se uită la Vest și unii pleacă acolo. Alții fac facultăți degeaba, vezi cazul profesorilor debutanți cu 2.000 de lei pe lună, care fac Glovo în timpul liber.

S-au dezbătut intens legile educației în 2022, reforma care aducea, teoretic, sistemul educațional românesc în al treilea deceniu al secolului pe care îl trăim. Președintele Klaus Iohannis a lansat proiectul România Educată – dezbateri, propuneri, declarații. Toate acestea, însă, fără alocare bugetară, rămân în cel mai un caz utopii. În cel mai rău caz, praf în ochi.

În proiectul de buget pentru 2023 se propune o alocare pentru Ministerul Educației de 33 mld. lei, care este, mai mult sau mai puțin, echivalentul a 2% din PIB. O lege în vigoare, încălcată de legea bugetului de stat în fiecare an, care are o forță juridică mai mare, este cea Educației care spune să i se aloce 6% din PIB. Este complicat însă, pentru că o reformă serioasă în educație produce efecte în ani de zile, zeci poate. Or, calculele politice nu se întind pe atâția ani.

Spiru Haret, omul căruia îi poartă numele școli, licee și universități (private, OK) din România, a reușit să înceapă să aducă școala în mediul rural în 1900. Prima generație de intelectuali ai României ca produs al reformei lui Haret au intrat în atenție abia în perioada interbelică. Iată, 18 ani cel puțin. Ce om politic actual face acum calcule pe 20-30 de ani?

Situația actuală a inserției tinerilor pe piața muncii este, într-un cuvânt, dezastru. Cele mai recente date de la Institutul  Național de Statistică (INS), arată că șomajul în rândul tinerilor este cam la 20%, chiar dacă șomajul în general este redus. Cu alte cuvinte, 2 din 10 tineri din România nu sunt nicăieri: nici în piața muncii, nici pe băncile școlii. Orbecăie prin viață.

Problemele sunt multiple, dar nu există niciun punct de plecare pentru rezolvări. Declarativ, dă bine: educația pe primul loc, dar până la bani. Iar cifrele nu mint, vorba președintelui Iohannis: „sunt reci, obiective”. Ce spun cifrele, așadar: ca pondere în PIB, alocarea bugetară pentru Educație este una dintre cele mai mici din ultimii ani, în 2023. În ultimii ani, educația nu a primit mai mult de 3% din PIB, în ciuda declarațiilor.

Ce treabă au toaletele din curte din miile de școli cu calitatea actului educațional, se întreba, anul acesta, fostul ministru al educației Sorin Câmpeanu. Au totul de-a face, de fapt. Probabil și consecințe directe, dar relevă un lucru simplu: câți bani dă guvernul pe educație. Doi. La sută din PIB.