Războiul gazelor naturale lichefiate pentru Europa a început. Și pentru vapoare-cisternă

În timp ce țările europene se luptă să facă rost de nave specializate și să-și extindă infrastructura pentru creșterea importurilor de GNL în încercarea disperată de a scăpa de dependența de energia rusească, specialiștii avertizează că o suplimentare a livrărilor de gaze americane va duce la o explozie a prețurilor pe continent.

Planul Europei de a-și reduce dependența de gazele rusești și a-și întări securitatea energetică depinde de capacitatea continentului de a-și asigura nave specializate care oferă cel mai rapid mod de a importa gazele alternative și de construirea rapidă a infrastructurii asociate, scrie Financial Times.

De la invazia Ucrainei de către Rusia, Germania, Italia și Olanda au anunțat planuri de a-și asigura unități plutitoare de stocare și gazeificare, FSRU.

UE intenționează să-și reducă dependența de gazele naturale rusești cu două treimi până la finalul anului și vizează importuri suplimentare de 50 miliarde de metri cubi de GNL anual. În timp ce există semne de întrebare dacă oferta mondială de GNL este suficientă pentru acoperirea nevoilor Europei, analiștii spun că infrastructura ar putea reprezenta un obstacol major.

Construcția terminalelor terestre de import de GNL durează cel puțin cinci ani, iar acestea sunt costisitoare. Unitățile FSRU sunt mai ieftine și mai ușor de instalat, însă și instalarea acestora poate dura câțiva ani.

Vasele disponibile sunt puține la nivel mondial și nu toate sunt adaptate pentru Europa, iar prețul închirierii acestora a crescut cu aproape 50% de la începutul războiului din Ucraina.

Comisia Europeană este așteptată să prezinte o politică energetică pe termen lung în mai, însă războiul din Ucraina și creșterea dramatic a prețurilor gazelor au determinat deja o serie întreagă de propuneri pentru noi proiecte de gaze, notează EUObserver.

Germania a anunțat două terminale GNL, iar alte patru proiecte sunt în discuții. Italia analizează construirea unui noi terminal onshore, ca și Estonia și Letonia. Spania a cerut UE să relanseze proiectul gazoductului Midcat.

Franța intenționează la rândul său să construiască un nou terminal GNL, al cincilea al țării, acesta fiind însă unul plutitor, în portul Le Havre, potrivit Le Figaro. Iar Croația analizează creșterea capacității terminalului de pe insula Krk de la 2,6 miliarde de metri cubi la 2,9 miliarde de cubi anual, scrie Euractiv.

Statele Unite s-au angajat să-și crească exporturile de GNL către Europa, însă criticii avertizează că o astfel de mișcare ar putea împinge prețurile și mai sus, notează EUObserver.

Aceștia remarcă faptul că producătorii americani de GNL pompează deja la capacitate maximă, acest lucru însemnând că orice achiziții suplimentare din partea UE va trebui redirecționate de pe alte piețe, Europa fiind nevoită să plătească mai mult în fața competiției venite în principal din Asia.

„Dacă va exista competiție cu Asia, prețurile ar putea-o lua razna cu adevărat“, avertizează Greig Aitken, expert în cadrul Global Energy Monitor.