Razboaiele legale
Gary Reback a studiat programarea la Yale University, a absolvit Magna Cum Laudae in 1971, iar apoi s-a decis sa urmeze Dreptul la Stanford, unde s-a specializat in legi antitrust. In practica legala, datorita dublei sale specializari destul de particulare, a lucrat pentru mulți dintre jucatorii importanți ai Silicon Valley, printre care Borland, Sun Microsystems, Netscape, Apple, Novell.
A devenit celebru datorita succesului demersurilor antitrust inițiate la mijlocul anilor ’90 impotriva practicilor monopoliste ale Microsoft; printre altele, un punct important in aceasta discuție era includerea gratuita a browserului Internet Explorer in sistemul de operare Windows, oferind așadar acestui produs un avantaj nemeritat in fața Navigator-ului celor de la Netscape (clienți ai domnului Reback). In 2003, dupa cațiva ani de antreprenoriat, in care s-a ocupat de startup-ul de telefonie prin internet Voxeo, Gary Reback a revenit in practica legala ca aparator al PeopleSoft in procesul impotriva preluarii ostile operate de Oracle (și intorcandu-se astfel impotriva unuia dintre suporterii sai cei mai importanți in cazul Microsoft, Lary Ellison).
Este autorul volumului “Free the Market!”1, in care avertizeaza
asupra modului in care corporațiile pot deveni obstacole impotriva
inovației și piedici impotriva micului antreprenoriat.
Gary Reback descrie intr-un articol din Forbes din iunie 20022 un
moment, in opinia sa simptomatic, din culisele razboaielor legale
intercorporatiste. Povestea se petrece prin anii ’80 cand Sun
Microsystems, pe atunci un mic producator de hardware si software,
client de-al sau, a fost amenințat de IBM cu acțiuni legale cauzate
de incalcarea unui numar de șapte patente aflate in proprietatea
IBM. IBM a solicitat o intrevedere cu conducerea Sun, unde s-a
prezentat cu o armata de paisprezece avocați.
Cum discuția in jurul celor șapte patente incalcate s-a dovedit repede triviala, iar acuzațiile IBM s-au aratat ușor de demontat – Sun iși facuse temele – IBM a hotarat sa forțeze un acord astfel: “Bine, poate nu incalcați aceste șapte patente. Insa IBM deține in Statele Unite alte 10.000 de patente. Chiar vreți sa gasim șapte patente pe care Sun le incalca, ori preferați sa semnați acum o ințelegere și un cec de 20 de milioane de dolari?”. Inutil de spus,Sun a acceptat și și-a cumparat astfel liniștea de a inova.
Povestea se repeta in zilele noastre cu o frecvența naucitoare. Microsoft, Oracle, Google, Apple, SAP au constant deschise zeci de procese de incalcare a patentelor cu diverse companii, pe diverse funcționalitați ori opțiuni oferite de produsele lor (de pilda Microsoft Office, produsele Oracle pentru eCommerce sau Supply Chain Management, ori suita ERP a SAP) cateodata pe chestiuni triviale cum ar fi comportamentul unui meniu de context, alteori pe chestiuni mai serioase precum folosirea unei tehnologii proprietar cu ignorarea – intenționata sau nu – a posibilelor implicații legale. Cele mai multe dintre aceste procese se incheie cu ințelegeri precum cea dintre IBM si Sun, altele conduc la lupte aprige in instanțe de judecata.
Care e miza acestor lupte? Desigur, oficial, un patent este o forma de a incuraja inovația. In mod ideal, e normal ca legea sa protejeze rezultatele investițiilor in cercetare și dezvoltare (R&D) ale unei organizații impotriva preluarii și folosirii lor imediate și nemeritate de catre competitorii acesteia. In practica insa, se vor intalni situații precum cea povestita de Gary Reback in articolul sau din Forbes. Organizațiile mari vor strange portofolii impresionante de patente pe care le vor folosi atat ca intrumente de protecție, in buna intenție a legii, cat și ca instrumente de intimidare a concurenței (ceea ce seamana mult cu o taxa de protecție mafia).