Ratacita la curte

Maturizare, singuratate, dezradacinare. Acestea sunt, se pare, cuvintele de ordine dupa care Sofia Coppola isi alege filmele. Dupa “Lost in Translation”, odata cu care a devenit prima femeie de origine americana nominalizata vreodata la Oscarul pentru regie, Coppola coboara cateva secole in istorie pentru a povesti viata unei regine neintelese: Maria Antoaneta (Kirsten Dunst).Sub sloganul “petrecerea care a provocat revolutia”, Coppola arunca asupra ultimei regine a Frantei secolului XVIII o privire inedita, induiosata: Maria Antoaneta, adolescenta de 14 ani smulsa din casa parintilor si aruncata in stralucitoarea, dar dura si barfitoarea curte de la Versailles, pentru a fi casatorita impotriva vointei ei cu viitorul Ludovic al XVI-lea (Jason Schwartzman, varul regizoarei).Razvratindu-se impotriva regulilor dure de la curte, Maria Antoaneta se complace in frivolitate, iar la moartea lui Ludovic al XV-lea (Rip Torn), ea devine unul dintre cele mai faimoase “fashion icon” ale istoriei. “Daca te preocupa moda, lumea te considera superficial si prost, dar cred ca poti avea un mesaj consistent si atunci cand vorbesti despre frivolitate”, a declarat Coppola, care si-a filmat pelicula in decoruri fastuoase (printre care si adevaratul Versailles si celebra lui galerie a oglinzilor), cu toalete naucitoare si banchete somptuoase.Astfel, Coppola isi arunca spectatorul intr-o lume sufocant de opulenta, in care acesta se va simti pierdut, asa cum s-a simtit si Maria Antoaneta. O lume opulenta, dar in acelasi timp si absurda, in care tinerii insuratei sunt binecuvantati in patul noptii de nunta de un adevarat alai de curteni (casatoria va ramane neconsumata timp de sapte ani, aproape provocand un incident diplomatic), iar regina nu poate fi imbracata decat de doamna cu rangul cel mai inalt din incapere.Mai mult, Sofia Coppola o reinventeaza pe Maria Antoaneta ca pe o adolescenta a anilor ’80 (nu 1780!), o extraordinara, tanara, bogata “material girl”, mai interesata sa fie “cool” (vezi peruci, diamante si pantofi) decat de spinoasele probleme politice ale sfarsitului de secol XVIII. Pentru asta, Coppola a fost acuzata ca a folosit toate stereotipurile despre neinteleasa regina a Frantei (printre care si celebra replica aruncata parizienilor infometati: “sa manance cozonac!”) in detrimentul unei prezentari credibile din punct de vedere istoric. Forma fara fond? Poate, dar forma este atat de frumoasa, incat “Marie Antoinette” trebuie neaparat vazut…