Raport BNR: De ce Bulgaria și Croația au fost admise în anticamera zonei euro și România nu? Raspunsul este oferit de indicatori cheie: balanțe externe și bugete publice pe un șir relevant de ani

Banca Centrală Europeană (BCE) a anunțat pe 7 iulie că Bulgaria și Croația (leva și, respectiv, kuna) au fost admise in Mecanismul Cursurilor de Schimb2 (ERM2), care este anticamera aderării la zona euro. România nu a primit această invitație. Răspunsul la întrebarea ”de ce” ține de anumiți indicatori cheie: balanțe externe și bugete publice pe un șir relevant de ani. 

In MCS2 se stă cel putin doi ani și în cazul Bulgariei aranjamentul de “consiliu monetar” (currency board) poate fi menținut pe perioada acestui stagiu până la aderare efectivă. Bulgaria a facut cererea de intrare în MCS2 în 2018, iar Croatia în 2019.

Potrivit unei analizei BNR, din 2013 Bulgaria a avut surplusuri de cont curent mărimea fiind de 4% din PIB în 2019 (de la deficite de două cifre înainte de 2009). 

În același timp, Croația a mers pe aceeași linie începand cu 2014 având surplus de cca. 3% în 2019 (de la deficite de doua cifre înainte de 2009).

Privind bugetul public, acesta a fost în Bulgaria cu surplus de cca. 2% din PIB în 2019, în timp ce în Croația a fost în echilibru anul trecut.

Comparativ, în 2019, deficitul bugetului public în România a fost de 4,3% din PIB (standarde ESA), iar deficitul de cont curent de cca 4,6% din PIB (drept însă că mult sub deficitele de două cifre din 2007-2008, când economiile din Est fuseseră prinse în vria creditării cu intrari mari de capital extern).

În acest context, raportul BNR notează că toate economiile nou intrate in UE începand cu 2004 și care nu fac parte din zona euro au cifre mai bune decât România la indicatorii mentionați.

Totuși, România stă bine la datoria publică (cca. 35% în 2019, față de 20% în Bulgaria și peste 75% din PIB în Croația).

Raportul de fundamentare și planul de acțiune pentru aderarea la euro care îl însotește fac recomandări privind nevoia de a reduce deficitele pentru a avea șanse de intrare in MCS2 și de aderare. Planul ar fi trebuit să înceapă să fie pus în aplicare din 2019. Din păcate, spune rarpotul BNR, cele două documente au ramas mai mult un exercițiu de diplomație publică; câștig de cauză au avut în schimb inițiative cu implicații nefaste asupra bugetului public și altor criterii de convergență cu zona euro.

În schimb, în Bulgaria și Croatia, un consens politic a fost acompaniat de programe concrete, un dialog permanent cu BCE și CE privind pașii de urmat.

Dialogul Romaniei cu BCE și CE în privința MCS2 putea să aibă loc dacă un program de corecție macroeconomică ar fi fost în derulare. Dar politici macro prociclice și deficite externe tot mai mari în anii recenți (în pofida unor venituri crescute din servicii și remiteri considerabile din străinătate) au singularizat poziția României în regiune în sens negativ și au redus șansele unui dialog fructuos.

Atât timp cat nu vom pune ordine în finanțele publice, nu vom găsi mjloace să avem deficite externe mai mici, un dialog concret cu BCE și CE este dificil.

România nu mai respectă niciun criteriu de convergență nominală (cum au subliniat analize ale CE și BCE in iunie a.c.), este singurul stat din UE supus procedurii de deficit excesiv (EDP), presiuni pe bugetul public sunt în continuare foarte mari. Și sunt masuri în alte domenii (de convergență juridică, funcționare a sectorului public, etc) de realizat, se mai arată în raportul BNR.

Analiza a fost redactată de Daniel Dăianu (coordonator), Amalia Fugatu, Anca Gălățescu, Gabriela Mihailovici, Bogdan Moinescu, Ioana Muntean, Florian Neagu, Iulian Panait, Mirela Roman