Rapița se transformă într-o loterie de 250 de milioane de euro. "A fost întotdeauna un pariu riscant, indiferent de vreme"

În urmă cu zece ani puțini fermieri vorbeau despre rapiță, pentru că florile galbene apăreau în primăvară pe o suprafață infimă în comparație cu cea dedicată grâului sau orzului. Piața rapiței a crescut de șapte ori și a ajuns să însemne un sfert din producția de semințe oleaginoase. Totul se datorează creșterii prețurilor pe fondul cererii venite din industria energetică.

O loterie de 250 de milioane de euro este acum miza cu care pot fi comparate afacerile cu rapiță ale fermierilor locali. Planta oleaginoasă este un pariu extrem de riscant pentru fermieri, dar mirajul marjelor mari îi determină pe aceștia să se urce an de an în acest carusel. Seceta, înghețul, dăunătorii, ploile excesive din primăvară sau chiar vântul puternic pot nărui chiar și într-o singură zi toate speranțele de profit. În anii norocoși, agricultorii fac din rapiță profituri chiar și 1.000 euro/hectar, duble față de grâu, dar câștigul se poate transforma într-o pierdere la fel de mare în alți ani.

„Rapița e întotdeauna un pariu riscant, indiferent de vreme„, spune Victor Chivu, fermier din Teleorman care are cultivate 390 de hectare de rapiță. Toamna trecută fermierii au acoperit cu rapiță în total 350.000 de hectare, de șapte ori mai mult decât acum zece ani, ceea ce înseamnă aproape un sfert din totalul însămânțat cu semințe oleaginoase, categorie ce include floarea-soarelui și soia. Piața este în creștere de trei ani, dar încă nu a revenit la vârfurile din 2009 și 2010, atunci când suprafața a depășit 500.000 de hectare.

În ecuația producției de rapiță aproape totul depinde de vreme având în vedere că cele mai mari riscuri apar pe parcursul iernii.

Anul acesta, rapița a reușit să depășească momentele critice, pentru că iarna a fost blândă, și se află în linie dreaptă pentru a umfla marjele de profit ale fermierilor. Se anunță un an bun pentru rapiță, iar prognozele din aprilie ale Comisiei Europene indică o recoltă totală de 700.000 de tone, ceea ce înseamnă încasări cumulate  de circa 230 de milioane de euro pentru producătorii care au mizat pe acest produs.

În general, rapița este un produs de oportunitate pentru fermieri, o materie primă pe care preferă să o transforme imediat în cash și pe care nu o stochează. Rapița se vinde de obicei cu livrare imediată, achizitorii intrând în fiecare vară într-o adevărată cursă pentru a prelua semințele de la fermieri.

Lupta se dă între procesatorii de semințe și traderii multinaționali, iar interesele sunt divergente: primii aduc semințele de rapiță în fabrici și le procesează pe liniile de producție, iar traderii redirecționează marfa către piețe externe, cu precădere din Uniunea Europeană.

În jocul rapiței nimeni nu pierde: fermierii nu vând fără câștig, procesatorii câștigă din marjele realizate la transformarea semințelor în ulei, iar traderii își pun de fiecare dată adaos atunci când livrează la export.

Pentru fermieri, a planta rapiță este asemănător cu a planta monezi, pentru că semințele pot fi transformate rapid în lichidități. Acest lucru este posibil și pentru că piața din România este una cheie în Uniunea Europeană, fiind pe locul al șaselea în funcție de producția estimată pentru această vară.

Calculele agricultorilor sunt simple: costurile se ridică la 500 euro/hectar, iar, la o producție de 3,5 tone la hectar, încasările pot ajunge la 1.300 euro, ceea ce înseamnă o marjă brută de profit de 60%, mult peste cea de la grâu sau orz.

Elementele fundamentale ale pieței europene a rapiței rămân aproape neschimbate față de cele din sezonul anterior, cu o recoltă ușor peste 21 de milioane de tone pentru întreg blocul comunitar și cu stocuri la final de sezon care se ridică la
1 milion de tone. Aproape întreaga cantitate de rapiță ajunge în cele din urmă în industrie, unde este transformată în ulei, folosit fie în industria alimentară, fie pentru biocombustibili.

Susținerea din viitor a prețurilor pentru rapiță depinde în bună parte și de direcțiile dictate de Bruxelles având în vedere că Uniunea subvenționează utilizarea de biocombustibili în carburanți. Strategia, menită să reducă gradul de poluare, a stârnit controverse puternice în condițiile în care contestatarii politicii au argumentat că subvențiile reduc suprafețele dedicate producției de alimente și le măresc pe cele pentru plante energetice. Dezbaterea este însă departe de finalizare, iar investitorii nu se avântă în continuare în această industrie.

În acest context, prețurile pentru uleiul de rapiță sunt estimate să coboare cu 18% în această vară față de perioada similară a anului precedent, potrivit estimărilor făcute în martie de FMI.