Radu Florescu, la BM Storytellers: Semnele proaste începeau să se vadă încă din 2007 și să ne dea de gândit

Iată discursul lui Radu Florescu, CEO Saatchi & Saatchi, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existență a revistei Business Magazin:

Sunt plăcut surprins că nu vreți să vă vorbesc în cadrul acestui eveniment despre motivul venirii mele în România în 1990. Am spus povestea asta de o sută de ori. 2007 a fost un an bun. România era în creștere și nu numai România. Dar semnele proaste începeau să se vadă și să ne dea de gândit. M-am întâlnit la un moment dat cu un taximetrist, care m-a întrebat de unde sunt, apoi mi-a spus că e normal că am venit în România, deoarece aici piața este în creștere, iar piața imobiliară este formidabilă și că o să cumpere și el niște apartamente.

Ascultându-l, mi-am dat seama că este un semn prost. Dacă vine cineva fără experiență într-un domeniu și spune despre acel domeniu că este formidabil – acesta este un semn prost. 2008 a fost așadar un an mult mai prost, un an când s-au schimbat lumea și businessul nostru din publicitate. O piață economică în care majoritatea activităților a fost cu publicitate tradițională de print, radio și TV a devenit după 2008 o piață în care se căuta masiv internet. Am fost forțați să ne schimbăm abordarea.

Din venitul nostru de acum, cam 20% este bazat pe marketing digital și este în creștere. Dacă ne uităm un pic în piață, singurul segment care crește este online-ul. Criza economică din 2008 a fost bună pentru noi. Nu poți fi o viață în creștere continuu, trebuie să mai existe și fluctuații. De la începutul afacerilor mele în România, am bugetat tot timpul o creștere de 10%, în fiecare an; în 2007 am bugetat tot creștere pentru 2008 și a fost prima dată când nu am fost pe plus. De atunci, am schimbat oameni și am schimbat mentalități, timp de patru ani. La începutul lui 2014, această schimbare a ajuns la sfârșit, acești cinci-șase ani ne-au pregătit foarte bine pentru a aborda piața de astăzi.

Dacă e să mă uit în urmă, îmi pare rău că nu am cumpărat Facebook la 17 dolari (râde – n.r.). Mă gândesc tot timpul unde voi fi și ce voi face în 20 de ani și sunt sigur că voi fi dezamăgit. Sigur voi fi dezamăgit, în primul rând că nu am făcut eu Facebook, dar o să fiu mai dezamăgit că nu am făcut mai multe lucruri, deoarece în fiecare zi îmi sunt prezentate noi oportunități, dar nu am timp să mă gândesc la ele.

Românii sunt foarte cunoscuți pentru creativitate, nu trebuie să ne uităm mai departe de festivalurile de la Cannes sau New York, unde iau tot timpul zeci de premii. Eu sunt cel mai puțin creativ din agenția noastră. Am propus probabil 100, 1.000 sau 2.000 de idei creative în 15 ani și niciuna nu a fost folosită; probabil eu sunt un fel de tester, dacă îmi place mie, probabil nu va merge.

Creativitatea este un subiect subiectiv, dar când fac o comparație cu ce văd eu la televizor aici și în alte părți, cred că românii au un talent deosebit în a fi creativi, și nu vorbesc aici doar de publicitate, ci de folosirea creativității pentru antreprenoriat, în România sunt oameni care au idei foarte bune. Economia este pe drumul cel bun: barometrul meu personal sunt călătoriile și oamenii de pe stradă, mă uit mereu la ei și îmi dau seama dacă o piață este în creștere sau nu.
Eu sunt un etern optimist.

În urmă cu cinci ani, am promis colegilor de la firmă că mă voi retrage din business la 50 de ani. Nu m-am ținut de această promisiune, din păcate pentru ei, și probabil încă 5-10 ani voi mai fi aici în România, deși am tot promis familiei că mă voi întoarce în State sau în Franța; am rămas însă aici pentru că eu cred că mai sunt încă oportunități. România este o insulă și trebuie să fie un punct puternic în regiune, un punct stabil pentru zona de afaceri. 

Imaginea României nu este grozavă, pentru că, după mine, deșI vorbim despre douăzeci și patru de ani după ‘89, până acum n-am văzut un plan strategic național. Pentru mine faptele și acțiunile vorbesc mai mult decât vorbele, și mi se pare că am vorbit prea mult și am făcut prea puțin, iar acum avem nevoie mai mult decât oricând de un plan pe termen lung care să însemne educație socială, politică și acesta este un lucru care lipsește.