Putin câștigă teren în Ucraina, dar îi pierde pe ucraineni

În afară de ura pe care a trezit-o ucrainenilor după anexarea Crimeei, în martie, și apoi prin susținerea rebeliunii separatiste din estul țării, președintele rus a declanșat o adevărată mișcare tectonică de desprindere a Ucrainei, poate iremediabilă, de vecinul său.

Kremlinul spera să mențină Ucraina pe orbita sa, dar a produs contrariul: ucrainenii spun că se percep altfel acum.

“Este cel mai bun lucru pe care Putin l-a făcut pentru Ucraina”, declară filosoful Miroslav Popovici pentru AFP.

Kievul a semnat în iunie un acord de asociere cu Uniunea Europeană (UE), tot mai mulți ucraineni se pronunță pentru o aderare la NATO, iar pentru prima dată prooccidentalii au obținut o victorie zdrobitoare în alegerile legislative de la 26 octombrie.

O primă criză importantă a izbucnit între Rusia și Ucraina în 2004, după “revoluția portocalie” proocidentală, însă conflictul actual, soldat cu cel puțin 4.000 de morți, era de neconceput acum un an.

Cele două țări au o frontieră comună de 1.944 de kilometri, economii strâns conectate – cel puțin până la criză -, limbi apropiate și o majoritate ortodoxă a populațiilor.

“Frapante (…) sunt asemănările, mai degrabă decât deosebirile. Este un «clash» între frați, mai degrabă decât unul între civilizații”, a scris Akos Lada, un cercetător de la Universitatea Harvard, în The Washington Post (WP).

Ucrainenii afirmă că elanul lor patriotic actual este mai vechi.

Relațiile fraterne au fost afectate de o serie de tragedii, mai ales marea foamete (“Holodomor”) impusă milioanelor de țărani de către Iosif Stalin în cursul colectivizării agricole în anii ’30, iar apoi politica de rusificare a URSS, care a sufocat identitatea ucraineană timp de decenii.

Ucraina și-a declarat independența în 1991, chiar înainte de implozia Uniunii Sovietice, dar “revoluția portocalie”, prin caracterul ei prooccidental, este cea care a furnizat germenii crizei din prezent.

– Divorț slav

După îndepărtarea de la putere a fostului președinte Viktor Ianukovici, apropiat Kremlinului, în februarie, anexarea Crimeei și insurecția separatistă din est au provocat un haos. și o trezire a sentimentului naționalist.

“Avem impresia că renaștem”, afirmă Irina Podoprigora, o sexagenară care vinde haine tradiționale și obicte de artizanat. “Conștiința noastră etnică și națională este atât de viguroasă astăzi. Ne-am redescoperit rădăcinile istorice profunde”, adaugă ea.

Autoritățile ruse au justificat anexarea Crimeei și susținerea rebelilor prin datoria lor de a-i proteja pe rusofoni de ceea ce catalogau drept naționaliști fasciști care au luat cu asalt puterea la Kiev.

Însă unii analiști ruși afirmă că adevărata lor motivație este controlul unei zone-tampon între Rusia și Occident, cu scopul de pune capăt extinderii progresive a UE și NATO către Est.

În pofida faptului că Rusia controlează în prezent două porțiuni mari din teritoriul ucrainean, ea pare că a pierdut imensa majoritate a ucrainenilor.

“Gradul patriotismului (…) este acum foarte mare”, apreciază Popovici. “Istoria, într-un mod mai degrabă dureros, ne-a oferit ocazia de a lupta pentru libertate”, iar cel care “ne-a împins la acest lucru” este Putin.

Divorțul slav pare că s-a extins la toate straturile societății.

Zvonuri cu privire la organizarea unei defilări proruse în centrul Kievului săptămâna aceasta au atras zeci de tineri naționaliști ucraineni, pregătiți s-o oprească.

Până la urmă nu și-a făcut apariția niciun prorus, dar un bătrânel a fost bătut după ce a urlat “suntem cu toții slavi”.

În magazinul ei, Podoprigora mărturisește că a resimțit și ea acest divorț, accentuat atât de o parte, cât și de cealaltă, de către presă.

“Nu-mi vine nici măcar să mă uit la televizor sau la filme rusești. Nu le suport”, spune bătrâna, bilingvă ca majoritatea ucrainenilor. “Eram atât de apropiați. Am un văr care trăiește acolo și nu ne mai vorbim. Nici măcar nu ne mai putem înțelege”, adaugă ea.