Puncte-puncte de pensie

Ca decizia din Parlament de majorare a punctului de pensie n-a avut de-a face cu logica economica, ci cu aceea electorala s-a vazut inclusiv din replica imediata a lui Sebastian Vladescu, secretar de stat in ministerul care ar trebui sa asigure resursele pentru asa ceva (Ministerul Economiei si Finantelor).

Vladescu a sugerat ca o majorare a pensiilor pe parcursul urmatorilor doi ani, insemnand cheltuieli de la buget de peste 2 miliarde de euro (circa 2% din PIB), va sfarsi prin a scadea sumele alocate pentru investitii, va descuraja fiscalizarea economiei gri si va incuraja revendicari salariale din partea celor ce lucreaza. In speta, cresterea pensiilor ar urma sa fie suportata prin renuntarea la plafonul pentru contributia din leafa la fondul de pensii (CAS), actualmente fixat la cinci salarii brute medii pe economie. Aceasta inseamna ca angajatii cu salarii mai mari de acest nivel (circa 2.000 de euro) ar putea plati in plus, decizie la care s-ar putea adauga si reintroducerea impozitarii primelor si a altor stimulente pentru angajati. Criticile de ordin ideologic (un guvern dominat de liberali care accepta impozitarea in plus a salariilor mari) sunt insa mai putin importante decat cele de ordin economic, atata vreme cat e putin probabil ca doar din sumele luate de la cei cu salarii mari sa poata fi acoperit necesarul de fonduri pentru marirea pensiilor. In plus, in aceste conditii se pune intrebarea daca va mai rezista intentia Executivului de a micsora cu 6% CAS de la 1 ianuarie 2008. Deocamdata, important e ca Guvernul, cedand ultimatumului PSD de a mari pensiile, a reusit sa obtina din partea social-democratilor votul la legea privind dreptul de a emite ordonante pe perioada vacantei parlamentare. Pe termen lung insa vom vedea daca eventuala simpatie a alegatorilor pensionari va fi mai importanta pentru liberali decat cea a nucleului lor de electori traditionali, intre care cei cu salariile taxate de-acum suplimentar sunt probabil cel mai important contingent.