PSD începe războiul de 45 zile pentru cucerirea puterii la orașe și sate

Același este acum și principiul lui Adrian Năstase, care nici nu a ieșit bine din închisoare și a cerut alegeri anticipate la anul, pentru consolidarea majorității parlamentare a unui PSD unit în jurul unui președinte de aceeași culoare politică. Exemplele de mai sus, contrapuse eșecurilor regulate ale oricăror încercări de coabitare politică, reflectă incapacitatea cronică de colaborare a puterii cu opoziția, care i-a împins mereu pe politicieni să forțeze prin diverse metode cucerirea totală a puterii, guvernări monocolore și impunerea de legi care să le asigure un control cât mai centralizat al administrației.

După ce spargerea USL și formarea ACL au lăsat PSD în inferioritate în majoritatea administrațiilor locale și s-au lăsat cu certuri pentru putere, vicepremierul Liviu Dragnea a propus o OUG care să redea temporar (timp de 45 zile) dreptul aleșilor locali să se mute la alte partide în cursul mandatului, fără ca migrația lor să le atragă pierderea funcțiilor. Dragnea susține că mecanismul, menit să clarifice raporturile de forțe din administrația locală, e același cu cel patentat în 2006 de ADA, care, după o perioadă de racolări masive de primari de la opoziție, a introdus legea de interzicere a migrației politice a aleșilor locali, oferindu-le însă acestora o perioadă de grație de 45 de zile ca să-și declare partidul unde vor să rămână definitiv.

Vicepremierul are dreptate însă doar parțial, adică exact de unde începe imoralitatea OUG propuse de el. Intenția puterii (PSD acum, la fel ca ADA în 2006) este să atragă aleși locali și apoi să-i împiedice să migreze la alte partide până la următoarele alegeri locale. Numai că legea din 2006 interzicea în premieră migrația, după ani în șir în care traseismul fusese liber și nestingherit, iar cele 45 de zile erau menite pur și simplu să accelereze mutarea în tabăra ADA a primarilor încă neracolați.

Acum, PSD s-a gândit să redeschidă prin OUG fereastra traseismului spre a o închide la loc după 45 zile doar pentru că este în interesul său să obțină repede ce are de obținut (adepți noi cu acte ai PSD, UNPR și PLR în primării și consilii locale, cărora să le poată da în siguranță fonduri de campanie pentru prezidențiale și a căror migrare să slăbească forțele ACL din teritoriu), fără să se lege la cap cu o procedură de modificare definitivă a legii din 2006 în sensul revenirii la migrația liberă. O astfel de modificare definitivă ar fi pentru PSD nu doar neproductivă, pentru că și-ar atrage renumele de restaurator al traseismului, dar și periculoasă în perspectiva reorientării unor aleși locali spre ACL în anii următori.

Primul reflex al fruntașilor PNL, PDL și FMP (nu PMP) a fost să combată inițiativa PSD cu plângeri în străinătate, la ambasadele UE și SUA, la CE, PPE și Comisia de la Veneția, adică la fel ca în 2012 când cu scandalul loviturii de stat. Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu a punctat însă, corect, că dacă vor să fie cu adevărat credibile, partidele dreptei ar trebui să se angajeze că nu vor primi niciun primar, șef de CJ sau consilier local dacă OUG va intra în vigoare, întrucât dacă vor beneficia și ele de ordonanță, după cum e previzibil, astfel de proteste nu vor avea nicio valoare.

ACL a recepționat rapid ideea și a promis că nu va primi niciun primar sau consilier traseist, în timp ce PMP, prin vocea fostului președinte Eugen Tomac, a comunicat doar că “nu poate decât să bucure faptul că există aleși locali care susțin punctul de vedere al PMP”. ACL ar fi singura dezavantajată clar dacă ordonanța s-ar aplica, întrucât ar putea pierde primari și consilieri nu doar în favoarea puterii, dar și în favoarea PMP, în condițiile în care inclusiv fruntași din PDL de talia lui Emil Boc își arată deja pe față susținerea față de candidatura la prezidențiale a Elenei Udrea.