Profit contra cota de piata

In plin avant al pensiilor private obligatorii, cu publicitate agresiva si omniprezenta, o discutie despre profiturile societatilor de asigurari nu este, poate, potrivita. In principiu, pensiile private sunt o afacere ce se intinde pe zeci de ani, presupune cheltuieli mari la inceput, apoi venituri constante din administrare; nu se va vorbi prea curand despre profiturile pe care societatile le vor obtine din aceasta activitate. In urmatorii ani, randamentul investitiilor efectuate cu banii clientilor va fi determinant si pentru viitoarele profituri ale companiilor. Situatia este diferita pentru asigurari, atat cele de viata cat si cele generale.
O felie cat mai mare din piata a fost mottoul dupa care s-au ghidat societatile de asigurari in ultimii ani. Optica s-a modificat insa, conform unui studiu realizat de firma de consultanta Roland Berger, iar tendinta este de consolidare a pozitiei pe piata si, mai ales, de crestere a profiturilor. „Liderii de piata se concentreaza tot mai mult pe profitabilitate si mai putin pe cota de piata, din care pot acapara astfel tot mai mult jucatorii mici“, spune Codrut Pascu, director general al Roland Berger. Valoarea totala a pietei va continua sa creasca pana la o valoare estimata de 10 miliarde de euro in 2017, ceea ce inseamna ca cifrele de afaceri ale companiilor se vor majora fara a mai fi nevoie de continuarea goanei dupa mai multi clienti.
Rezultatele din prima jumatate a anului confirma tendinta anuntata in studiul Roland Berger. Liderul asigurarilor non-viata, Allianz Tiriac, cu un procent de 19,5% din piata, se afla intr-o scadere estimata la doua procente. Ocupanta locului secund, Omniasig, inregistreaza o crestere usoara, ajungand la o cota de 12,7%. Randamentele capitalurilor proprii (ROE), adica raportul de rentabilitate dintre veniturile din prime de asigurare si cheltuieli, sunt insa invers proportionale. Allianz Tiriac se mentine in top, cu un procent al rentabilitatii de 35%, in timp ce Omniasig obtine doar aproximativ 15%. Discrepanta cea mai vizibila dintre cota de piata si rentabilitate este observata in cazul Generali Asigurari, care, in primul semestru al anului, si-a majorat felia din piata cu circa 3%, pana la 5,4%, insa randamentul financiar este de -110%: practic, a cheltuit mai mult decat dublul veniturilor. „Comportamentul Generali este specific companiilor nou intrate in piata. Societatea activeaza de multi ani in Romania, dar numai in ultima perioada, mai putin de doi ani, a decis sa investeasca in majorarea numarului de clienti“, spune Codrut Pascu.
Intr-o situatie ideala pare sa se afle BCR Asigurari, cea de-a treia societate de pe podium, cu un procent de 11,7%. Desi si-au majorat cota de piata cu circa 3,5%, rentabilitatea este chiar mai mare decat cea a Allianz, fiind de aproximativ 40%. Situatia doar pare ideala, deoarece, fiind parte a unui grup bancar, BCR Asigurari a putut trece o parte din cheltuieli in contul companiei-mama. „Nu putem sti exact in ce procent au fost impartite cheltuielile dintre BCR Asigurari si banca-mama. Calculele noastre au fost facute in baza raportarilor companiei“, explica Pascu.
Majorarea profiturilor poate veni din cresterea normala a pietei, estimata la 30% anual. Dar un randament mai bun al capitalurilor obliga companiile sa optimizeze cheltuielile de administrare si, mai ales, sa mareasca valoarea primelor de asigurare. Conform analistilor Roland Berger, scumpirile primelor nu vor fi semnificative insa, deoarece ar micsora prea mult numarul de clienti. Asigurarile auto, raspunderea civila auto si CASCO, domina piata, cu un procent de aproape 70% in 2006. Orice miscare in aceasta zona poate fi semnificativa pentru profituri sau cota. Astfel, companiile lider intentioneaza sa mentina neschimbata valoarea primelor aferente RCA, ceea ce echivaleaza cu o reducere, in conditiile in care valoarea autovehiculelor si, implicit, a daunelor este in crestere.
Sectorul asigurarilor de viata este mai putin fragmentat decat al celor non-viata. Primele trei companii cumuleaza, dupa primul semestru al anului, o cota de aproape 60% din totalul pietei (ING detine 35%, AIG Life 16%, iar Allianz Tiriac 8%). Ratele de cost (cheltuielile operationale calculate ca procent din primele nete incasate) sunt insa cele mai mari din Europa. Romania inregistreaza o rata de 30,5%, fiind secondata de Slovacia cu 28,6%. Media europeana coboara spre 15%, Italia inregistrand cel mai mic procent, 5,9%, urmata de Cehia cu 11,2%. 
Una dintre cauzele principale ale ratei mari de cost din Romania este si canalul de distributie a asigurarilor. Cea mai costisitoare modalitate de incheiere a contractelor este cea prin agenti, iar in Romania agentii aduc 80% din totalul asigurarilor. In Austria acest procent este de numai 25%, principalul canal de distributie fiind bancile si oficiile postale, cu un total de 54%. Asigurarile incheiate prin banci reprezinta la noi 14% si au probabilitatea cea mai mare de crestere. „Bancile, ca si societatile de asigurare, s-au axat pe dezvoltarea retelei de sucursale. In curand vor merge catre cresterea profitabilitatii agentiilor, iar asigurarea de viata este unul dintre cele mai rentabile produse, un astfel de contract fiind echivalentul ca profit a 60 de produse de asigurare non-viata“, spune directorul general al Roland Berger. Situatia din Romania este aproape identica cu cea din Germania anului 1985. Dupa doua decenii, asigurarile de viata din Germania sunt incheiate de catre agenti in proportie de 27%, de brokeri – 32% si de banci – 25%. „Noi nu vom avea nevoie de 20 de ani ca sa ajungem in situatia Germaniei, ci doar de cinci ani“, considera Ioana Leaua, consultant in cadrul Roland Berger.
Deocamdata, aparitia fondurilor de pensii private obligatorii a dus si la cresterea numarului de agenti, in prezent fiind inregistrati circa 240.000. Foarte multi dintre acestia sunt insa angajati cu norma redusa si platiti la comision. Odata cu sfarsitul anului si incheierea perioadei de subscriere la fondurile de pensii, agentii „ad-hoc“ vor disparea. Insa cheltuielile aferente contractelor prin agenti vor fi simtite puternic de catre administratorii fondurilor de pensii, care vad o perioada de amortizare impinsa catre 10-15 ani.
Potential mare de dezvoltare au si asigurarile de sanatate. Dupa primul semestru al anului, piata totala a asigurarilor este impartita intre asigurarile generale, cu un procent de 80% si o valoare de aproape 890 de milioane de euro, si cele de viata, cu 20% si 200 de milioane de euro. Asigurarile de sanatate sunt ca si inexistente si nici nu exista estimari privind o viitoare crestere a acestora. Totusi, sunt vazute cu potential pe termen lung.
Pe termen scurt, tendinta pietei este de consolidare a profiturilor in dauna cotei de piata. Probabil ca acesta este unul dintre motivele pentru care societatile de asigurare nu s-au entuziasmat la anuntul autoritatilor privind introducerea asigurarii obligatorii a locuintei. La urma urmei, foarte putine asigurari facultative se gasesc in portofoliile asiguratorilor. In lipsa obligativitatii, multe produse ar disparea sau ar fi drastic diminuate. „Daca esti student, tanar si ai o masina sport de culoare rosie, vei plati cea mai scumpa asigurare de raspundere civila obligatorie in multe dintre statele vest-europene. Dar la intrebarea daca va face un accident auto in urmatorul an, respectivul student nu va raspunde afirmativ. Obligativitatea este astfel necesara“, spune Codrut Pascu.
  Topul asiguratorilor  

Companie	Cota de piata	Rentabilitate *)
Allianz Tiriac	19,5%	35%
Omniasig	12,7%	15%
BCR	11,7%	40%

  *) Randamentul capitalurilor proprii (ROE) – raportul de rentabilitate dintre veniturile din prime de asigurare si cheltuieli Sursa: Roland Berger