Profil de investitor. Unde-i fondul de siguranță?

Investitori mici și mari, profesioniști și debutanți deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiții și lecții învățate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toți” și a mări rândurile investitorilor din piața locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business MAGAZIN.

Mihai Constantinescu face educație financiară de 10 ani și investește de și mai mult timp. Lucrează în industria de asset management încă de la începuturile ei, are un blog și un canal de YouTube prin care împărtășește din experiența acumulată de-a lungul timpului și spune că își dorește să ajute 50.000 de români să înceapă să investească în următorii cinci ani.

„Am început să investesc în 2008-2009, chiar în vârful crizei. Eram la început, nu aveam sume foarte mari, dar cu sumele respective am înregistrat pierderi și de 60%-70%, cum s-au întâmplat pe bursa românească atunci. Trebuie să spun că am reacționat emoțional. Am vândut când nu trebuia, am cumpărat din nou sus, apoi piața a scăzut foarte tare și n-am cumpărat când era foarte jos”, povestește Mihai Constantinescu, investitor, trainer de educație financiară și director de vânzări în zona fondurilor de investiții.

Mihai este din București. A terminat Facultatea de Inginerie în Limbi Străine de la Politehnică – Inginerie Economică în limba germană. S-a angajat ulterior la ING în divizia de private banking când abia se lansau fondurile mutuale în România, făcând parte din procesul de creare a acestei industrii. După ce a început să lucreze în bancă, a simțit nevoia să continue studiile și a făcut Institutul Bancar Român. Dar nu s-a oprit aici.

„Pentru că mi-a plăcut foarte mult școala, după terminarea Politehnicii am făcut un MBA tot la Politehnică, iar acum doi ani am terminat un executive MBA la universitatea americană Tiffin University. Pentru că îmi place foarte mult zona de investiții, am făcut CFA Foundation Level, care este cumva parte din CFA nivelul 1. Sunt trainer autorizat CNFPA. Nu am vrut să fiu un administrator de fonduri, dar am vrut să înțeleg mai bine zona aceasta”, completează el.

Despre începuturile industriei fondurilor mutuale în România, investitorul spune că lucrurile mergeau foarte greu pentru că nu exista cultura investiției. Erau foarte puțini clienți care tranzacționau pe bursa românească, iar cei care tranzacționau o făceau cu sume foarte mari. De asemenea, costurile de tranzacționare erau mari, iar expunerea clienților era mare pe sectorul imobiliar.

„Noi veneam și le spuneam de alternative de diversificare, de acțiuni americane, piețe emergente. Era foarte exotic pentru ei și a fost un efort mare de a înțelege și de asimila. Piața s-a schimbat însă foarte mult în ultimii 10 ani”, își amintește Mihai de perioada în care era relationship manager, adică persoana care se ocupa de relația cu clienții și de discuțiile cu ei despre aria investițională.

Mihai este pasionat de educație financiară și face asta de 10 ani, de când s-a angajat în industria fondurilor de investiții. Scrie și vorbește periodic despre tot ce înseamnă investiții, în special pe blogul său educatșibogat.ro și, mai nou, pe YouTube.

„Îmi doresc mult să dau din experiența acumulată în investiții tuturor românilor și să ajung să ajut 50.000 de români să înceapă să investească în următorii cinci ani”, este ambiția lui.

Eu zic să-i urăm succes! 10.000 într-un an este poate un pas mare, dar nu imposibil de făcut. În România, mai puțin de 10% dintre români investesc la bursă. Spre comparație, SUA au o rată de 48% a populației prezentă pe bursă, iar piețele dezvoltate sunt la aproximativ 30%. Avem un gap foarte mare, așadar există potențial.

Mihai Constantinescu, 40 de ani

PROFESIE: inginer

OCUPAȚIE: director de vânzări

INVESTEȘTE: pe termen lung și foarte lung

În anii în care Mihai s-a angajat la ING, „a dat cu nasul” de domeniul investițiilor. Și-a făcut atunci un cont de tranzacționare demo la sugestia unei cunoștințe și a încercat marea cu degetul. „Am făcut bani, pentru că emoția este mult mai puțină când nu te joci cu bani adevărați, și astfel am decis să-mi deschid un cont real”, își aduce el aminte.

În prima zi pe bursă, investitorul a cumpărat acțiuni Petrom, „de toți banii și pe maxim”. A intrat ulterior și pe alte acțiuni și a cumpărat pe-atunci faimoasele SIF-uri. A prins toată volatilitatea anilor 2009-2010 și prăbușirea care a urmat – a pieței imobiliare și a pieței de acțiuni. A vândut, a intrat din nou la cumpărare, apoi a vândut iar, nu mai știe exact.

„A fost o întreagă aventură. Din 2009 până în 2020 portofoliul meu a crescut consistent, iar 2020 a fost primul an în care am reușit să nu vând absolut nimic, în ciuda volatilității foarte mari. De atunci, am intrat mai mult pe acumulare și mai puțin pe tranzacționare. Doar stau și mă uit”, mărturisește el.

Filosofia lui Mihai Constantinescu este una simplă. Cu cât este mai simplu portofoliul, cu atât ai șanse să obții randamente mai mari. La polul opus, cu cât ești mai diversificat, pe piețe și instrumente, cu atât este mai obositor de urmărit. La final ai avea șanse foarte mari ca randamentele obținute să fie net inferioare celor obținute dacă ai sta liniștit și ai merge cu piața.

„Ce am observat și ce pot să recomand tuturor este să se focuseze mult mai puțin pe a bate piața, pentru că șansele de a face randamente mai bune, cel puțin pentru investitorii la început de drum, sunt foarte mici, ci pe creșterea veniturilor, adică cum să devin mai bun în ceea ce fac ca să pot să câștig mai mult. Investițiile trebuie să fie cât mai automatizate, cu costuri cât mai mici și cu un portofoliu pe termen lung”, consideră el.

Suntem oameni, așa că avem emoții și nevoi, doi factori care ne pot destabiliza planurile cu care am plecat la drum, inclusiv în privința investițiilor. Mihai s-a lovit de asta încă de la început. Cumpărase un apartament care avea nevoie de renovare – o sumă de care nu dispunea la acel moment – așa că a vândut din deținerile de la bursă. O astfel de situație poate veni însă la pachet cu nenorocul de a vinde în pierdere.

„M-am apucat să investesc înainte de a avea un fond de rezervă. O nevoie mai mică sau mai mare o acopeream din investiții, iar de multe ori vindeam pe minus doar ca să acopăr acele urgențe care apăreau. Am învățat lucrul acesta și de patru-cinci ani am un fond de rezervă și este suficient de mare încât să îmi rezolve majoritatea problemelor mici care pot apărea”, spune el.

Alte probleme mari care apar investitorul încearcă să le acopere cu asigurări, să dea riscul altora. A mai vândut din dețineri când a realizat o investiție imobiliară, însă consideră că doar a mutat banii. „Am avut nevoie de cash și în loc să iau credit am preferat să vând o parte din acțiunile deținute. Nu am scos banii și i-am cheltuit, ci doar am schimbat destinația de investiții”, afirmă el.

Dacă partea de investiții și educație financiară îi cere lui Mihai să fie tot timpul la curent cu tot ce se întâmplă în piață pentru a putea discuta cu clienții despre diferitele evenimente, când vine vorba de propriul portofoliu, durerile de cap sunt mai mici. Totul este automatizat.

„Nu îmi ia mai mult de jumătate de oră, maximum o oră, pe lună. Nu este part-time, este la nivel de hobby. Dacă mă întrebi ce randamente am la portofoliul de fonduri sau la ETF-uri (fonduri tranzacționabile – n.red.), nu mă interesează. Nu mă uit luni întregi pentru că știu că este automatizat, primesc o confirmare când s-a făcut investiția și cam atât”, explică investitorul.

Mihai încearcă să își facă anual o idee despre cum au evoluat investițiile lui, dar nu acordă o atenție mare randamentului total și asta pentru că investește în diferite clase de active. Investițiile lui sunt împărțite în trei zone – portofoliul de la Bursa de Valori București, cel de investiții internaționale și zona de investiții imobiliare.

„Cumpăr imobile. În ultimii doi-trei ani nu am mai cumpărat pentru că prețurile mi s-au părut din ce în ce mai mari și eu nu văd deloc bine piața imobiliară. Spun asta chiar de doi ani. Lucrurile merg în direcția pe care am văzut-o eu, dar cu o latență cumva normală”, consideră Mihai Constantinescu.

Apetit pentru titluri de stat

Dacă inițial Mihai a considerat, ca orice alt investitor la început de drum, că prin multe tranzacții poate să obțină profituri mai mari, după ce a făcut asta vreo doi-trei ani, s-a uitat la randamentele lui și la randamentele pieței și și-a dat seama că ce a obținut cu mult efort era sub câștigul adus de piață în ansamblu. Asta i-a schimbat și strategia.

„Atunci am început să citesc din ce în ce mai mult și am trecut de la o abordare 100% activă la o abordare în mare parte pasivă. Focusul meu din acel moment a fost să înțeleg mai bine piața de capital și să îmi cresc valoarea ca profesionist, iar investițiile să le mut mai mult în zona pasivă”, spune el.

Investițiile lui Mihai sunt în imobiliare (35%), titluri de stat românești (25%), acțiuni individuale românești, fonduri mutuale și ETF-uri cu expunere pe acțiuni străine (20%), cash (19%) și chiar și crypto (1%). L-am întrebat cum a ajuns la aceste procente, de unde vine preferința pentru titluri de stat și cum face rotația între clasele de active. Să le luăm însă pe rând.

Portofoliul de la Bursa de Valori București este format în principal din acțiuni din prima ligă bursieră, dar și din titluri de stat, care au o pondere de 82% în totalul investițiilor la BVB. Dacă vorbim de segmentul de acțiuni, printre acestea se numără OMV Petrom, cea mai mare deținere, Fondul Proprietatea, Banca Transilvania, Transgaz, Transelectrica, BRD, Purcari sau AROBS Transilvania

„Partea de bursă românească este cam singura zonă unde sunt cât de cât mai activ. Nu sunt foarte activ pentru că mi-am dat seama, apropo de experiență, că nu pot bate piața, iar timpul pe care l-aș petrece făcând asta ar fi prea mult pentru un extrarandament. Nu m-am apropiat de piața AeRO decât foarte-foarte puțin, am expunere marginală pe două-trei companii”, afirmă investitorul.

Acesta mai spune că nu a participat la plasamentele private care s-au derulat în ultimii ani la bursă, dar a subscris în IPO-urile mari, cum ar fi cele de la Romgaz sau Electrica. Astăzi are 30% cash în portofoliu pregătiți pentru acumulare și oportunități, cum ar fi listarea Hidroelectrica.

Pe piața externă investitorul a intrat în 2011 sau 2012. Fiind deja de ceva timp în industria de fonduri mutuale și având în vedere că nu ai cum să înțelegi un produs decât în momentul în care îl deții și tu, a început să investească mai întâi sume mici. Apoi s-a introdus planul de investiții automatizat, iar sarcina tranzacțiilor a dispărut de pe umerii lui.

În ceea ce privește fondurile mutuale, Mihai are un portofoliu pe termen lung la Amundi Asset Management, cel mai mare administrator de fonduri de investiții din Europa. Acestea au expunere doar pe acțiuni, în principal americane, dar și din Europa și puțin din piețe emergente.

„Pentru simplificare și pentru a nu-mi bate capul, aleg varianta de fonduri mutuale și lună de lună mi se trag niște bani în euro și în dolar și construiesc portofoliul. Când am la dispoziție sume mai mari, cumpăr ETF-uri”, spune el.

Mihai a considerat că este important de menționat că a începe să investești nu înseamnă neapărat să investești în acțiuni, ci și în alte instrumente decât clasicele depozite bancare. Și titlurile de stat pot însemna investiții.

„Perioada aceasta de inflație ridicată este una excelentă pentru titluri de stat și obligațiuni. Am randamente bune și foarte bune și cu cât cumpăr scadențe mai lungi, cu atât îmi blochez un randament mai mare, iar dacă vreau să vând înainte de termen, pot vinde pe plus”, afirmă investitorul.

El adaugă că nu tot timpul a avut suma minimă necesară pentru subscrierea în ofertele Ministerului de Finanțe – 5.000 de lei sau 1.000 de euro. Uneori a subscris chiar mai mult decât atât, dar în alte dăți a cumpărat numai după ce instrumentele au fost listate la bursă.

„Aș putea să fac bani din obligațiuni acum, și asta fac, din acțiuni peste vreun an sau doi și din imobiliare poate peste trei-patru ani, iar pe cele din urmă să le țin pe termen lung și foarte lung. În situația ideală voi face bani din toate cele trei instrumente.“

„Am o componentă consistentă de titluri de stat așteptându-mă ca la un moment dat inflația să scadă. Deja lucrurile au început să se întâmple și am văzut în portofoliu, pe lângă cupoanele bune, pe care le-am încasat deja la unele titluri, o apreciere a prețului. Raportul risc/randament mi se pare foarte bun”, continuă Mihai.

În ultimul an, investitorul a acumulat aproape la fiecare emisiune. A cumpărat la început maturități scurte și pe măsură ce a simțit că se apropie maximul de inflație a început să cumpere titluri cu scadențe din ce în ce mai lungi. La ultimele emisiuni a cumpărat cele mai lungi maturități, adică trei, respectiv cinci ani.

Mai departe, investitorul se așteaptă ca, intrând în recesiune, piața de acțiuni să se corecteze cu 20%-30% la un moment dat. Atunci, spune el, va fi un moment bun de a muta în acțiuni o bună parte din portofoliul concentrat pe titluri de stat.

„Cu siguranță va scădea și Bursa de Valori București, dar când scăderea va veni, mă aștept ca aceasta să fie mai mică decât în cazul altor burse. Să nu uităm că piața românească este susținută de fondurile de pensii, care au sume de bani foarte mari la dispoziție relativ la dimensiunea bursei”, spune acesta.

Înțelegând cum funcționează piața, investitorul are o strategie pe termen lung și foarte lung și nu-l prea interesează fluctuațiile de moment decât atunci când piața scade peste un anumit nivel, caz în care vine cu tranșe suplimentare de bani și acumulează.

„Știu că pe termen lung piața de acțiuni va performa foarte bine, chiar dacă am trăit și eu pe pielea mele unele crize și cu siguranță vor mai veni și altele. Nu sunt un analist, nu fac analiză tehnică. Merg mai mult pe investiții pasive și pe acțiuni ale companiilor mari”, adaugă el.

Până acum un an și jumătate, Mihai nu avea aproape deloc titluri de stat în portofoliu. În timp, a crescut proporția cât a putut de mult uitându-se și la evaluările companiilor listate. După revenirea din 2021 și 2022, i s-a părut că piața de acțiuni este foarte sus și euforia mare, așa că a stat în expectativă și încă mai așteaptă corecții pentru a intra mai consistent la cumpărare.

„Piața de acțiuni îți aduce pe termen lung un randament undeva între 7% și 10% pe an, fie că vorbim de lei, euro sau dolar, iar la titluri de stat ai randamente în lei, euro sau dolar de 5%-6%. Eu consider că în momentul respectiv și inclusiv în momentul acesta nu merită să iau un risc în plus. Cumpăr acțiuni în continuare, dar în proporție mult mai mică”, afirmă investitorul.

Istoria ne arată că o scădere a pieței de acțiuni durează undeva între un an și doi ani, fiind o perioadă bună de acumulare, iar revenirea ulterioară este foarte bună. Dacă lucrurile se întâmplă în direcția aceasta, imobiliarele ar fi cam ultimele care scad, spune Mihai Constantinescu.

„Aș putea să fac bani din obligațiuni acum, și asta fac, din acțiuni peste vreun an sau doi și din imobiliare poate peste trei-patru ani, iar pe cele din urmă să le țin pe termen lung și foarte lung. Aceasta este situația ideală în care voi face bani din toate cele trei instrumente”, spune investitorul optimist.

Creșteri exponențiale vs. creșteri liniare

În criza COVID-19, atunci când piața de acțiuni de la București se prăbușea cu 35%, Mihai a ieșit la cumpărături. De fiecare dată când piața intră în bear market (piață a scăderilor), începe să cumpere mai consistent cu fiecare scădere. Pe de altă parte, în perioadele de liniște a pieței și de liniște mentală, și-a făcut un plan de investiții. În engleză se numește investment policy statement.

„Am scris unde sunt, unde vreau să ajung, care sunt instrumentele în care vreau să investesc, ce fac când bursa crește, ce fac când bursa scade, astfel încât atunci când există incertitudini în piață să pot reveni tot timpul la ce am scris când lucrurile erau liniștite și să încerc să mă țin de plan. O lecție învățată este să încerc să nu investesc toți banii deodată, deci cumva investesc în tranșe pe un emitent”, explică investitorul.

O altă lecție pe care el a învățat-o din investiții, dar pe care încearcă să o aplice și în viață, este scenariul „Hope for the best but prepare for the worst” (Speră la ce este mai bun, dar pregătește-te pentru ce este mai rau). Și dacă intuiția îi spune că lucrurile vor merge bine, nu se aruncă orbește.

„Încerc pe cât posibil să fac raționalul să câștige în fața emoționalului și să nu uit care este obiectivul meu și când voi avea nevoie de banii respectivi. Warren Buffett spune că bursa este mecanismul de a transfera banii de la cei nerăbdători la cei răbdători”, spune el.

Mihai Constantinescu a observat clienți care au investit într-un fond și au avut în 10 ani un randament mediu de 7% pe an, cu tot cu capitalizarea randamentelor depășind 100%, iar asta doar prin simplul fapt că nu au răscumpărat unitățile de fond înainte de termen și au rămas investiți lăsând banii să facă alți bani pentru ei. El se referă la puterea dobânzii compuse.

„Un lucru pe care din păcate puțini investitori îl înțeleg este puterea capitalizării sau a dobânzii compuse. Este o matematică exponențială. Mintea noastră nu este făcută să înțeleagă creșterile exponențiale, ci înțelege mai bine creșterile liniare.“

„Secretul pe care l-am descoperit lucrând în industria de asset management este că banii se fac cu adevărat pe termen lung, din două motive. Cu cât orizontul investițional crește, cu atât riscul sau volatilitatea investiției scade. Pe un termen de 10-15 ani majoritatea piețelor de acțiuni sunt pe plus, iar plusul este consistent și peste inflație. Al doilea motiv, pe care din păcate puțini investitori îl înțeleg, este puterea capitalizării sau a dobânzii compuse. Este o matematică exponențială. Mintea noastră nu este făcută să înțeleagă creșterile exponențiale, ci înțelege mai bine creșterile liniare”, observă el.

Dobândă compusă (sau efectul compus) este acea dobândă pe care o primim astăzi pentru banii pe care i-am primit în trecut ca dobândă și pe care i-am reinvestit. Putem spune altfel că este dobânda la dobânda reinvestită.

Atât în ceea ce îl privește pe el, cât și pe cei cu care mai vorbește, a constatat că „momentul potrivit să te apuci de investiții este atunci când se coace toată informația. Cu unele persoane vorbesc de trei ani și mi-au spus abia acum două-trei săptămâni că au început să investească”. Este important să începi cât mai devreme, dar sunt cei care pleacă la drum cu doar câteva informații ori alții care nu au nicio informație și se descurcă pe parcurs. Sau cred că se descurcă.

„Eu le recomand tuturor să înceapă să investească cu sume mici, gradual și, pe măsură ce se familiarizează și își trasează obiectivele, să crească sumele și să investească pe termen lung”, mai spune investitorul.

Mihai își dorește foarte mult să dea mai departe din cunoștințele dobândite și din acest motiv face educație financiară. Scopul? Să convingă românii să investească. Când spune investiții, se referă în primul rând la piața de acțiuni.

„Investind în acțiuni, noi finanțăm economia respectivă. Pe de altă parte, investim în titluri de stat, adică dăm banii statului și știm statul cât de bun administrator este. Prin bursă, faci două lucruri: finanțezi economia și ai o modalitate reală de îmbogățire dacă respecți niște principii și nu pleci la drum cu ideea de a face niște bani repede”, conchide Mihai Constantinescu.   

DICȚIONARUL INVESTITORULUI

1. Fondul de urgență este o sumă de bani, 1.000-2.000 de lei, la care o persoană poate apela atunci când apar situații neprevăzute, precum consultații medicale, plata transportului în comun sau a unui colet sau în cazul reparațiilor urgente. Banii pot fi păstrați cash, într-un cont curent, într-un cont de economii sau într-un depozit, dar în cazul depozitelor dezavantajul este că pierzi dobânzile dacă le lichidezi înainte de termen. Important este ca banii să fie la îndemână, iar varianta cash este cea mai recomandată.

2. Fondul de siguranță reprezintă o pârghie financiară pentru 6-12 luni pentru un individ, echivalentul a aproximativ trei-șase venituri lunare nete. Aceste fonduri sunt menite să-l ajute în perioadele în care nu face față cu plata ratelor, are venituri în scădere sau nu are deloc. Este recomandat ca banii să fie păstrați în instrumente financiare sigure, ca depozitele bancare. CEC Bank scrie că 71% dintre români nu au reușit să aibă un astfel de fond și peste 55% nu ar avea bani dacă s-ar confrunta cu cheltuieli neprevăzute.

ÎN CE MAI INVESTIM

Petrol și gaze

OMV Petrom (simbol bursier SNP) este unicul producător local de petrol și gaze și cea mai mare companie listată din România, cu o capitalizare de 32,2 mld. lei la Bursa de Valori București. Acțiunile SNP se tranzacționează la BVB din septembrie 2001, iar de la începutul acestui an au un randament de 22,9%, pe fondul unor tranzacții de 778 mil. lei.

Petrom a încheiat primele trei luni din 2023 cu vânzări de 9,5 mld. lei, cu 20% mai mici față de cele din perioada similară a anului trecut, iar profitul net al grupului a ajuns la 1,5 mld. lei, în scădere cu 15% comparativ cu T1/2022.

Dacă în T1/2022 barilul Brent se tranzacționa cu 102 dolari, în primele trei luni de anul acesta, prețul a coborât la 81 de dolari. Gazul natural a avut un preț de 55 de euro/MWh, mult sub nivelul mediu de 98 euro/MWh din T1/2022. De asemenea, prețul mediu spot al energiei electrice a coborât în perioada analizată de la o medie de 218 euro/MWh, la 129 euro/MWh ca urmare a măsurilor de plafonare luate de stat.

Nici zona de cerere de produse energetice nu a avut o evoluție pozitivă, în contextul în care datele OMV Petrom arată că cererea de carburanți s-a redus cu 3%, cea de gaze naturale cu 13% iar cea de energie electrică cu 10% la nivelul întregii piețe. Consumul național de gaze naturale a scăzut cu aproximativ 13% față de T1/2022.

La jumătatea acestui an, OMV Petrom și Romgaz au anunțat decizia finală de investiții în Marea Neagră, în blocul Neptun Deep. Romgaz a intrat în proiect anul trecut după ce a plătit 1 mld. dolari pentru a cumpăra partea ExxonMobil, cea mai mare achiziție făcută vreodată de statul român. Investițiile în proiect sunt estimate până la 4 mld. euro, iar prima producție este așteptată în 2027.

Pentru Petrom, valoarea investițiilor este estimată să crească la circa 6 mld lei, cu aproximativ 70%, cu investiții mai mari dedicate în principal proiectului Neptun Deep, accelerării proiectelor cu emisii de carbon reduse și zero, precum și reviziei planificate a rafinăriei Petrobrazi. Recent, compania a anunțat achiziționarea mai multor proiecte privind construcția de parcuri fotovoltaice de circa 710 MW, echivalentul consumului anual al aproximativ 280.000 de gospodării din țară.

OMV Petrom este controlată în proporție de 51,2% de austriecii de la OMV, în timp ce statul român deține 20,7% din numărul de acțiuni. Acțiunea SNP are o pondere de 18% în indicele principal BET, sub Banca Transilvania (21,3%) și Fondul Proprietatea (18,4%). Compania a fost inclusă și în indicii FTSE Russell pentru piețe emergente.

„Prin decizia finală de investiție pentru proiectul Neptun Deep, deschidem un nou capitol pentru sectorul energetic românesc. Împreună cu partenerul nostru Romgaz, intrăm în faza de dezvoltare a primului proiect offshore de mare adâncime din România. Proiectul va contribui la creșterea economică a României și va consolida securitatea energetică a țării.”

Cristina Verchere, CEO-ul OMV Petrom

Acesta este un material informativ și nu reprezintă o recomandare sau o ofertă de investiție. Performanțele anterioare nu reprezintă o garanție a realizărilor viitoare. Este recomandată documentarea temeinică înainte de a investi.