Profil de investitor. Școala japoneză pe bursa românească: cum faci sutele de euro să devină milioane când privești inflația ca pe un vânt în pânze

Investitori mici și mari, profesioniști și debutanți deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, își expun strategiile și convingerile pentru a întări zicala „bursa este pentru toți” și a mări rândurile investitorilor din piața locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

Absolventă de Fizică Nucleară și pasionată de sporturi de anduranță, Carmen Bobu a învățat să tranzacționeze pe bursa din Tokyo și s-a întors acasă, în România, să facă același lucru. De la economii de ordinul sutelor de euro pe care le-a investit la bursă în anii 2000, astăzi vorbește de milioane de euro în acțiuni românești. Care a fost rețeta ei?

„Am avut ocazia să merg în Japonia în 1999 și am locuit acolo timp de 18 ani. Când am ajuns, nu știam absolut nimic despre piața de capital, dar toată lumea era educată financiar și ancorată la piață și așa am ajuns s-o descopăr și eu. Bursa de la Tokyo funcționează de la ora 09:00 până la ora 15:00, iar la închiderea ședinței toată lumea stătea aproape hipnotizată și urmărea cotațiile. Am fost uimită, nu știam de această lume”, povestește Carmen Bobu, de profesie inginer fizician, dar și cu alte valențe.

PROFIL DE INVESTITOR

NUME: Carmen Bobu

VÂRSTĂ: 47 de ani

PROFESIE: inginer fizician

OCUPAȚIE: investitor full-time

În vârstă de 47 de ani, a absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universității București, secția Inginerie Nucleară. La un an de la absolvire a ajuns în Japonia, dar nu pentru fizica nucleară, ci pentru electronică. S-a angajat la Panasonic pe un post de asistent tehnic de calitate, unde a stat până în 2007. În paralel, a început să deprindă noile obiceiuri din țara adoptivă.

„La 24 de ani aproape că nu aveam bani economisiți. Am absolvit o facultate de stat, familia mea nu a fost bogată, aveam câteva sute de dolari pe care i-am investit la început. Am avut șansa să învăț despre piața de capital la o vârstă foarte fragedă, 25 de ani însemna foarte repede atunci față de acum. Pe piața din Japonia aveam programe demonstrative, puteam face și simulare cu bani virtuali, la noi erau inexistente. Am considerat însă că impactul ar fi mult mai mare dacă intru cu bani fizici. Asta era tot ce voiam să fac”, mărturisește ea.

Carmen Bobu a început astfel un proces complex de autoeducare financiară, iar în 2000 a făcut primele investiții pe Bursa de la Tokyo, cu câteva sute de dolari. Au urmat mai multe cursuri specifice pieței de capital, chiar și la New York, un curs de brokeraj, apoi un MBA de trei luni la o universitate din Tokyo. De la Panasonic a plecat la o companie de investiții financiare pe piețele din România și Bulgaria care i-a schimbat perspectiva legată de investiții.

„În România, la fel, am început cu câteva sute de euro. În 2004 am intrat pe Bursa de la București, prin Vanguard. Mama mea m-a ajutat să fac investiții aici, nu erau ordine electronice, la orice fel de ordin era nevoie de semnătură fizică, așa că i-am făcut ei împuternicire. Acum investesc prin TradeVille”, adaugă Carmen Bobu.

În cadrul unei emisiuni ZF Deschiderea de astăzi din vara anului 2020, Carmen Bobu spunea că atunci când a început să tranzacționeze, piața din România era aproape nefuncțională. „Nu aveai emitenți unde să-ți poți muta banii, erau SIF-urile și câteva blue chip-uri. Atunci mergeai la broker să îți deschizi un cont de tranzacționare.”

Dacă în România cultura investițiilor la bursă nu este atât de înrădăcinată în rândul populației, iar bursa locală a fost promovată recent la statutul de piață emergentă secundară de către furnizorul global de indici FTSE Rusell, în Japonia piața de capital este aproape un mod de viață. Dacă la noi găsim case de pariuri la tot pasul, la ei sunt răspândite mai mult societățile de brokeraj.

„În anii 2000, în Japonia nu se uita nimeni la cotații pe mobil, erau afișate afară, la posturile de televiziune, în toate gările și la toate casele de brokeraj, care erau aproape omniprezente. Eram hipnotizată, nu înțelegeam de ce pentru câteva momente toată lumea se oprea în loc. Unii se bucurau, alții nu”, spune investitoarea.

În Japonia, Carmen a locuit în municipiul Shirakawa, prefectura Fukushima, aproape de locul unde în 2011 a avut loc accidentul nuclear la centrala atomică în urma unui cutremur și a tsunamiului care l-a urmat. Totuși, a decis să rămână și în 2012 a reușit să obțină cetățenie japoneză.

Mai târziu, în 2015-2016, a urmat un master în Finanțe-Bănci la Academia de Studii Economice din București, iar în 2017 s-a întors în țara natală. Acela a fost și momentul în care a luat decizia să investescă doar pe Bursa de la București, dar și anul în care a devenit persoană juridică în România.

„Din 2017 sunt și investitor profesional în piață. Sunt cetățean japonez și nu am voie să stau în România fără activitate economică. Mi-am deschis acest SRL și administrez banii familiei și ai prietenilor foarte apropiați. Ocupându-mă de această firmă, fac cumva ce făceam în Japonia. Am avut și acolo o companie care plasa investiții și pe piața românească”, spune ea.

Pentru Carmen Bobu, studiul a continuat și în România. În 2018 a obținut autorizație de brokeraj, pentru că nu înțelegea foarte multe din ce se întâmplă în domeniul intermedierilor bursiere.

„Întorcându-mă în România și fiind investitoare pe piața de capital de aici, am încercat să iau pulsul și să înțeleg cum funcționează mentalitatea unui broker local, pentru că diferă foarte mult de cea a unui broker din Japonia – nu ca să profesez, ci pentru a înțelege și mai mult piața locală”, afirmă ea.

Carmen Bobu spune că nu folosește atestatul de broker, dar, în general, cursurile au ajutat-o foarte mult în activitatea investițională.

„Este o continuă educație, ca să fiu în permanență la curent cu tot ce este nou pe piața pe care activez. Cum oricare șofer care vrea să șofeze trebuie să meargă la o școală de șoferi, și un investitor trebuie să obțină o minimă cultură generală a pieței de capital, să înțeleagă termenii specifici. Cred că este nevoie neapărat de un ABC al pieței de capital”, continuă investitoarea.

Astăzi Carmen Bobu este investitoare full-time. Nu îi place să speculeze, ci investește pe termen mediu și lung. Se mai întâmplă și să tranzacționeze zilnic atunci când are bani disponibili în portofoliu și volatilitatea este mare, dar nu riscă foarte mult și nu-i place să fie caracterizată ca investitor speculator.

Prin firma care gestionează economiile familiei și ale apropiaților are dețineri de aproape 4 milioane de euro la Bursa de Valori București, în timp ce valoarea propriului ei portofoliu se ridică la circa 1 milion de euro și este format din Fondul Proprietatea în proporție de 40%, în timp ce TeraPlast Bistrița și Transilvania Broker de Asigurare au fiecare o pondere de 10%, iar 40% reprezintă rezervă de cash.

„Dacă la Bursa de Valori București se va lista Hidroelectrica, eu cred foarte mult în Fondul Proprietatea. Indiferent de condițiile de piață, FP va ieși în câștig dacă va lista pachetul deținut”, spune ea.

În trecut, a investit și în alte societăți listate la București, mai ales dintre cele nou intrate în ringul bursier, care în 2021 i-au oferit randamente neașteptat de mari. Spune că a participat la aproape toate plasamentele private de acțiuni derulate de brokerii români, fiind o mare susținătoare a companiilor antreprenoriale românești, iar anul acesta așteaptă alte finanțări.

„În 2021 am avut un randament mediu pe dividende de circa 8%, puțin mai mic față de anii precedenți, când randamentele erau de 10%-12%, dar foarte mulțumitor. Cred că randamentul acțiunilor a fost între 20% și 25%. Este neoficial, pentru că nu am marcat la piață, am rămas investită. Acum a mai scăzut valoarea deținerilor, față de august 2020 nu mai sunt aceleași creșteri sau aceleași cifre în portofoliu. Am banii pregătiți pentru plasamentul privat de la RodBun. Încă sunt cu ochii pe investiții, nu m-am retras din piață”.

Vânt din pupă, investitori!

„Japonezii pe care-i vedeam că merg în călătorii se mândreau că locuiesc gratuit și nu puteam înțelege cum. În realitate, creștea prețul acțiunilor și considerau că tot ce fac este gratuit relativ la disponibilități. În acei ani, japonezii lucrau pentru banii lor și își permiteau bucurii chiar din rezultatul financiar al economiilor investite pe Bursă”.

Astăzi, și Carmen Bobu se află în poziția celor pe care acum 21 de ani nu îi înțelegea. După o muncă asiduă, își dă răgaz și pentru micile bucurii ale vieții. Am cunoscut-o în 2020, chiar în plină pandemie, dar pentru a-i surprinde întreaga poveste în universul investițiilor, am povestit cu ea în timp ce era într-o expediție nautică, pe un velier, încercând să traverseze Marea Tireniană din Sicilia spre Napoli.

„Încerc să navighez cu pânze, să folosesc natura pentru a ajunge într-un punct stabilit. Cum în economie avem inflația ca un vânt, care trebuie să fie între 2% și 3% pentru a naviga bine economic, așa și în viața nautică vântul reprezintă un fel de inflație. Dacă este prea mare, cum avem noi inflația acum, se rup velele și nu este bine, iar fără vânt trebuie să folosim costuri, adică benzină, motorină, pentru a ajunge în locul propus”, spune ea.

Cum trebuie să fie vântul pe mare? „Și aici trebuie să fie mediu, adică numai bun de prins în pânze, între 2% și 3%, ca o inflație normală într-o piață ideală, evident”, spune amuzată.

Carmen Bobu face tot timpul paralele între viața financiară și toate hobby-urile pe care le are. Dacă vorbim de hobby-uri, cu siguranță este o femeie competitivă, energică și disciplinată. Îi place să-și seteze obiective și se simte împlinită când le atinge.

În Japonia a participat la șapte triatlonuri, sport la care concurenții participă înotând, mergând cu bicicleta și apoi alergând și ale cărui probe au loc fără întrerupere și sub cronometru. Acesta a devenit sport olimpic în 2000 la Jocurile Olimplice de vară de la Sydney.

Ce a motivat-o? „În Japonia am înotat în toate lacurile, dorindu-mi să mă perfecționez și să ajung la nivelul Ironman. Sunt finisher de Ironman în Australia în 2017. Este un triatlon triplu. Asta a fost medalia mea de încoronare pentru a mă întoarce în România. Am zis că dacă nu pot să termin competiția, nu mă întorc acasă”, explică investitoarea.

În timp ce triatlonul conține trei probe – înot 1,5 kilometri, bicicletă 40 de kilometri și alergat 10 kilometri – Ironman este un triatlon triplu, adică implică distanțe de 3,8 kilometri la natație, 180 de kilometri la ciclism și 42 de kilometri la alergare. Pentru această competiție, Carmen s-a antrenat peste șase luni, șase zile pe săptămână. Întoarsă în România cu această reușită, a schimbat perspectiva, dar nu a renunțat la sport.

„În România, nivelul triatlonului nu este foarte bine dezvoltat. În 2017 noi eram la a 10-a ediție, în timp ce Japonia era la a 75-a. Ei de peste 75 de ani practică acest sport, astfel că infrastructura și nivelul competitorilor sunt altele. În România am vrut în schimb să încerc ceva nou și m-am apucat de navigație cu vele. La noi, nivelul acestui sport este de talie internațională. Am întâlnit oameni deosebiți în această lume”, adaugă investitoarea.

O altă paralelă pe care Carmen Bobu îl face între latura sportivă și cea financiară este legat de disciplină și educație, fără de care nu putem reuși în niciunul dintre cazuri. Cum în viața financiară ne impunem ținte, și în lumea sportivă vorbim de atingerea unor ținte, spune ea.

„În ambele câmpuri îți pui un target de atins și este o fericire când îți atingi ținta și în termenul de timp propus. Pe plan sportiv, orizontul de timp este mult mai scurt, în timp ce pe plan financiar este mediu sau lung, dar ambele părți sunt caracterizate de disciplină, de efort și de educație. Fără educație și fără ancorare la realitatea pieței de capital, nu poți reuși. Nu faci investiții după ureche. Trebuie să-ți acorzi mereu timpul să înțelegi, să aplici și să controlezi riscul tocmai prin această educație permanentă”, explică investitoarea.

Carmen Bobu consideră că momentul potrivit pentru a investi este oricând, indiferent dacă piața este în creștere sau în scădere. „Nu investești o singură dată și ai terminat cu investițiile, ci mereu. Acumulezi în timp și vei avea la un moment dat un preț mediu, indiferent de valoarea primei achiziții.”

De pe piața secundară AeRO de la BVB a ieșit în ultima perioadă și spune că în situații de criză precum cea care se întrevede la orizont companiile mici nu au puterea să reziste cum ar rezista o companie mare.

„O barcă mare cu vele are puterea să reziste mai bine într-o furtună decât o bărcuță mică pe care inflația o suflă de colo-colo. M-aș orienta pe companii mai vechi în piață, care au avut profit și dividende predictibile în ultimii, să spun, 10-15 ani. Istoricul pe ultimii ani este neconcludent, au fost situații excepționale, m-aș uita la companii ca la sportivi care au livrat mereu performanță”, conchide Carmen Bobu.

Dicționarul investitorului:

1.Œ Randamentul dividendelor este un indicator financiar care face parte din câmpul analizei fundamentale și reprezintă câștigul procentual al unui investitor din dividendele repartizate din profiturile unei companii. Se calculează ca raport dintre dividendul brut pe acțiune, adică suma dividendelor împărțită la numărul de acțiuni ale companiei, și prețul de tranzacționare al acțiunii respective. Pentru a stabili cât de atractiv este un dividend, randamentul lui poate fi comparat cu randamentele aduse de depozitele bancare, cu nivelul dobânzilor și al randamentelor obligațiunilor guvernamentale, dar și cu randamentele dividendelor altor companii.

2. Volatilitatea este un termen care se referă la gradul de incertitudine, riscul sau fluctuațiile de preț ale unui instrument financiar într-o anumită perioadă de timp. Unele active sau piețe sunt mai volatile decât altele. În astfel de perioade, prețurile tind să se schimbe foarte dinamic și pe termen scurt, ca urmare a unor crize, știri macroeconomice, evenimente neașteptate sau politice. Ca exemplu, pandemia și războiul din Ucraina, au adus perioade de volatilitate pe bursele globale. Cel mai bun mod de a măsura volatilitatea pieței este prin indicele VIX, calculat cu prețul opțiunilor financiare de pe indicele S&P 500 din Statele Unite. Mai este denumit și „indicele fricii“.