Profil de investitor: Mai bine regret că am investit, decât că nu am făcut-o

Investitori mici și mari, profesioniști și debutanți deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiții și lecții învățate în timp pentru a întări zicala „Bursa este pentru toți” și a mări rândurile investitorilor din piața locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de BUSINESS Magazin.

De la IPO-ul Flamingo, poveste cu un debut răsunător și o prăbușire pe măsură, la SIF-uri și Rompetrol, alte acțiuni „în vogă” acum două decenii, Cristian Ștefănescu a avut, așa cum spune chiar el, „o experiență extraordinară pentru un prim contact cu bursa”. Dacă unele dintre aceste investiții pe alții i-au lecuit, pe el l-au împins mai tare în brațele pieței de capital, care, iată, l-au ținut strâns până astăzi.

„2005 este anul în care am investit pentru primă oară în acțiuni cotate la Bursa de Valori București. Atunci am participat la IPO-ul Flamingo, acțiuni pe care le-am vândut la scurt timp de la listare cu un profit de circa 20%. A fost o experiență extraordinară pentru un prim contact cu bursa”, povestește Cristian Ștefănescu, economist în vârstă de 52 de ani din București.

Piața de capital reprezenta în 2005 încă un domeniu exotic pentru multă lume, dar ceea ce studiase Cristian despre bursă în anii de facultate a reprezentat un resort puternic care l-a împins către „această piață complexă, fascinantă și plină de suspans”. Încurajat de reușita investiției în Flamingo, investitorul a început să cumpere acțiuni „în mare vogă” atunci – SIF-uri și Rompetrol.

„Aveam economisiți niște bani și îmi doream să investesc și pe piața de capital, de care mă simțeam mult mai atras decât de domeniul imobiliar, de exemplu, care era – și în acele vremuri – preferatul multor români, pe considerentul că orice activ imobiliar cumpărat azi sigur va avea mâine o valoare mai mare. Și cum sunt adeptul principiului «mai bine să îți pară rău de un lucru pe care l-ai făcut decât de unul pe care nu l-ai făcut», am început să cumpăr acțiuni pe bursă”, mărturisește el.

Cristian Ștefănescu a studiat la Facultatea de Finanțe-Bănci din cadrul Academiei de Studii Economice. În 1992, părinții lui au fondat MIA Marketing, companie de soluții de cercetare a pieței pe care a preluat-o ulterior și în care este astăzi partener alături de Ciprian Zamfirescu. MIA Marketing este membru al The European Society for Opinion and Marketing Research (ESOMAR) din 1994 și membru fondator al The Romanian Market Society (SORMA) din 2001.

Mai mult, la începutul acestui an, MIA Marketing a lansat, împreună cu Cornerstone Communications, a doua ediție a unui studiu de percepție dedicat pieței de capital și comportamentului investitorilor de retail din România – Market Pulse 2023. L-am întrebat într-o emisune ZF Deschiderea de astăzi despre colaborarea la acest proiect și mi-a spus că a venit din aceeași pasiune cu care investește.

„Încă de când am început să tranzacționez acțiuni pe bursă a fost o întrepătrundere a activităților profesionale cu cele de pe piața de capital. Este adevărat că nu am avut niciodată un șef care să-mi stea în spate și să mă tragă de guler atunci când aveam ecranul de bursă deschis. Am avut acest privilegiu de libertate totală asupra modului în care îmi organizez timpul încă de la început”, spune el.

Cristian Ștefănescu, 52 de ani

PROFESIE: economist

OCUPAȚIE: director de cercetare

INVESTEȘTE: din pasiune, pe termen lung

Din câte își amintește, când a intrat prima oară în ringul bursier, Cristian a investit în jur de 30.000 de euro, echivalentul în lei la cursul de atunci. I-a împărțit în mai multe tranșe între acțiunile care își propusese să fie baza portofoliului său. Flamingo, SIF Banat-Crișana, SIF Moldova, SIF Oltenia și Rompetrol. Acestea au fost primele achiziții. Retailerul de produse IT&C, electronice și electrocasnice Flamingo International (FLA) s-a listat la BVB în iulie 2005 și a ieșit de la tranzacționare în noiembrie 2011 după ce anterior a intrat în insolvență pentru restructurarea unor datorii și a dispărut de pe ecranul bursei.

Din fericire, Cristian lichidase deținerea imediat după listare. SIF-urile și Rompetrol au ieșit și ele din atenția investitorului după criza financiară din 2008. În perioada imediat următoare, a achiziționat în principal acțiuni ale BRD, Antibiotice, Azomureș, dar și ale unor firme mai mici.

Dar, să revenim la zilele noastre. Cristian Ștefănescu investește astăzi în companii listate atât pe piața principală (90%), cât și pe piața AeRO (10%) de la Bursa de la București.

„Evit în general piața AeRO din cauza lichidității foarte reduse. La momentul de față, un procent de 65% din valoarea portofoliului îl reprezintă acțiunile la companii din energie, 25% bănci și 10% firme din domeniul IT și Inginerie”, adaugă acesta.

Romgaz (45%), Erste Bank (25%), Nuclearelectrica (20%), Simtel Team (7%), SafeTech Innovations (3%) sunt deținerile investitorului la momentul actual. La Simtel a participat la plasamentul privat de acțiuni care a precedat listarea și spune că „a fost o investiție foarte profitabilă”.

„Caut în general să investesc în acțiuni ale unor companii mari, businessuri solide în care am încredere, cu o prezență îndelungată pe piață și un istoric care arată că sunt plătitoare de dividende semnificative. Dar nu evit nici firme noi care mi se par a avea un potențial mare de dezvoltare, cu o conducere formată din oameni de valoare și despre care aud lucruri bune”, continuă el.

Anul 2022 i-a adus lui Cristian Ștefănescu dinamici mixte din partea companiilor din portofoliu. A avut creșteri substanțiale pe Romgaz, Nuclearelectrica și OMV Petrom, creșteri rezonabile pe SafeTech și Simtel și două pierderi destul de mari marcate pe BRD și MedLife. Banca i-a oferit totuși un dividend foarte bun pe anul 2021, diminuând mult pierderea generată de scăderea valorii acțiunii. La ce se așteaptă de la acest an?

„2023 nu oferă nimic spectaculos. Îmi pare un an apatic până în prezent, cu volume foarte mici și marcat de o stare de expectativă, de reținere din partea investitorilor. Pe plan extern am asistat la câteva evenimente nefericite în sistemul bancar din SUA – prăbușirea SV Bank, Signature Bank și FR Bank – și din Elveția – prăbusirea Credit Suisse. Au transmis o undă de șoc pe piețe, dar cred că în curând lucrurile se vor calma în ceea ce privește sectorul bancar”, este de părere el.

În primele luni ale anului 2023, Cristian nu a întreprins nimic notabil. A preferat să adune informații, să analizeze evoluția unor acțiuni pe care le are în vedere pentru o posibilă investiție și să aprofundeze contextul de piață al unor domenii de activitate, cum ar fi agricultura, care par să propulseze spre bursă anumite companii.

„Nu aș cumpăra la prețurile actuale acțiuni ale companiilor din domeniul energiei. Cred că rezultatele pe 2023 vor fi sensibil mai slabe decât cele din 2022 și mă aștept la o scădere a prețului acțiunilor acestora. Aș cumpăra însă în a doua parte a acestui an, în funcție de rezultatele pe primele două-trei trimestre, acțiuni ale băncilor, întrucât cred că, după un an 2022 de excepție, vor avea și în 2023 rezultate foarte bune. În 2024 mă aștept să distribuie dividende din profiturile aferente anilor 2022 și 2023”, adaugă Cristian Ștefănescu.

Investitorul spune că în general acționează cu prudență. Dacă dă de o companie care pare promițătoare, adună informații despre aceasta și despre domeniul în care activează. Uneori acționează și „din instinct”, la inspirație, fără însă a pune pe masă, într-o astfel de situație, sume foarte mari de bani. În orice caz, nu consideră că se încadrează într-o anumită tipologie de investitori. În definitiv, de ce investește el?

„Probabil că răspunsul la care oricine s-ar aștepta este obținerea de profit. În parte, el este adevărat, dar, în cazul meu, este completat de componenta plăcere. Pur și simplu îmi place să urmăresc piața bursieră din România, cât și alte piețe internaționale precum SUA, Franța, Germania și Marea Britanie și să investesc în acțiuni despre care cred că au potențial și care estimez că îmi pot oferi un randament mai mare decât dobânda bonificată de bănci.”

Atât criza COVID-19, cât și războiul din Ucraina l-au prins pe Cristian cu banii investiți în acțiuni. Nu a putut să anticipeze amploarea impactului crizei de sănătate la nivel mondial și nici faptul că în secolul XXI mai putem asista la războaie barbare în Europa. „Am fost complet surprins de ambele evenimente”, susține el. Cu toate acestea, în portofoliu lucrurile nu au fost atât de negre precum se prevesteau.

„Când am realizat grozăviile care se întâmplă în ambele cazuri, piețele scăzuseră deja foarte mult și aș fi vândut în pierdere mare, așa că am păstrat acțiunile, iar atunci când piețele s-au mai temperat, cotațiile acțiunilor fiind încă jos, am început să «aduc bani de acasă» și să cumpăr acțiuni. Una peste alta, am ieșit pe plus după COVID-19 și nu stau rău nici după un an și ceva de război, deși aș fi preferat să nu fim martorii unor evenimente atât de dramatice, în care au murit și încă mor atât de mulți oameni”, afirmă el.

În trecut au mai fost perioade în care investitorul a vândut tot și a stat deoparte un timp, dacă i s-a părut că societățile listate sunt la evaluări prea ridicate sau atunci când o acțiune din portofoliu a scăzut foarte mult pentru o lungă perioadă de timp și a revenit la prețul la care a cumpărat-o. Fericit că nu a pierdut bani, nu s-a mai gândit că prețul acesteia poate crește în perioada imediat următoare și că ar fi putut obține chiar profit. A preferat să „consemneze” că nu a înregistrat o pierdere.

„Cred că existența unui investitor la bursă care să nu fi pierdut bani este improbabilă. În ceea ce mă privește, mă bucură faptul că până în prezent câștigurile au fost semnificativ mai mari decât pierderile. Da, am vândut în pierdere un anumit titlu, despre care am anticipat că-și va reveni greu sau chiar va continua să scadă și am cumpărat un altul a cărui evoluție mi se părea mult mai încurajatoare și aveam speranța că voi reuși să recuperez pierderea mai repede. Uneori am anticipat corect, alteori nu”, recunoaște Cristian.

El mai spune că de-a lungul timpului a fost nesigur de evoluția anumitor acțiuni în perioade mai turbulente ale burselor, situații în care și-a ascultat instinctul. A fost neplăcut surprins de „terorismul fiscal” practicat de guvernul României cu anumite ocazii, iar în acest sens aduce în discuție „Taxa pe lăcomie” (OUG 114) din 2018 și, mai recent, „Taxa de solidaritate” (OUG 186) din 2022. După experiența mai multor evenimente de natură să impacteze negativ piața, sfatul lui Cristian se referă la cumpătare.

„Păstrează-ți cumpătul când piața scade. Nu vinde cuprins de panică. Ai răbdare, piața își va reveni mai devreme sau mai târziu. Investiția în acțiuni trebuie să fie contrabalansată și de constituirea de depozite bancare sau de achiziția de titluri de stat, care sunt supuse unor riscuri mult mai reduse. Și iată că așa ajungem și la noțiunea de diversificare a investiției”, spune acesta.

Încă de la începuturi, Bursa de Valori din România a avut o lichiditate mică și foarte mică prin comparație cu alte piețe de capital din Europa Centrală și de Est, ca să nu o comparăm cu bursele mari din Occident și de peste ocean. După părerea lui Cristian, lichiditatea scăzută este principalul neajuns al Bursei de Valori București. Tototdată, Cristian mai aspiră la ceva și nu este singurul.

„Toată lumea așteaptă Hidroelectrica de mai bine de 10 ani. Hai s-o vedem listată și vorbim după aceea despre altele, cum ar fi, de exemplu, portul Constanța”, spune investitorul.

Investiția la bursă trebuie făcută într-un mod responsabil și informat, iar instituția bursei trebuie să transmită publicului încredere și transparență în ceea ce privește tranzacțiile cu acțiuni. Din păcate, sunt încă mulți cei care folosesc sintagma «a juca la bursă», iar Cristian atrage și el atenția asupra sensului defavorabil al expresiei.

„Să ne fie clar: bursa nu este cazinou, nu este un joc de noroc, deși prezintă riscuri inerente oricărei activități. Mi-aș dori ca Bursa de Valori București să devină o arenă importantă și relevantă pentru publicul care dorește să-și investească economiile în acțiuni ale firmelor cotate, fie ele mici, medii sau mari, de tip antreprenorial sau mari societăți naționale”, susține acesta.

Dacă îl întrebi pe Cristian când este cel mai potrivit moment să începi să investești, îți va spune că acest moment a fost ieri. Cum ieri însă a trecut, niciodată nu este prea târziu. Odată ce reușești să economisești bani, iar acest lucru trebuie să reprezinte o prioritate pentru oricine, indiferent de mărimea veniturilor realizate, poți începe să cumperi, puțin câte puțin, acțiuni pe bursă.

„Din păcate, noi ca popor avem și un mare deficit de educație financiară. Nu avem apetența pentru economisire și pentru investire, cheltuim mult și fără rost pe tot felul de lucruri care ne aduc mici bucurii efemere. Cred că sunt prea puțini români care pun de-o parte măcar 10% din veniturile lor lunare, bani din care pot constitui depozite bancare, cumpăra obligațiuni sau acțiuni cotate la bursă”, admite Cristian.

Investitorul le recomandă tuturor să fie prudenți și aibă un orizont de timp lung. Abordarea speculativă nu este pentru toți, cu atât mai mult pentru începători. ETF-urile, pe care el le descrie ca o colecție diversificată de acțiuni, pot fi pentru începători o modalitate de a distribui riscul.

„Nu alerga după acțiuni cu creștere peste media pieței, piața te va învinge. S-a dovedit că cea mai mare parte a investitorilor nu reușesc să învingă piața. Cei mai mulți investitori nu pot avea randamente mai bune decat media pieței. Așadar, dacă tot știi că nu poți învinge piața, fii inteligent și alătură-te ei!”, este sfatul lui.

Din momentul în care o persoană începe să obțină venituri în mod constant, cum ar fi salariul, este bine să investească cu o anumită frecvență sume relativ mici în acțiuni ale firmelor din domenii diferite, adică să nu pună toate ouăle în același coș. Sumele investite ar trebui să reprezinte doar o parte a disponibilului rămas după plata facturilor, ratelor și a altor cheltuieli curente ale unei persoane sau ale familiei.

„Este indicat ca atunci când ne decidem să investim o anumită sumă de bani în acțiuni să cumpărăm doar de banii care nu reprezintă o rezervă financiară critică pentru noi în acel moment și pe care, într-o situație extremă, suntem împăcați cu gândul că îi putem pierde. Evident, pierderea totală a sumei investite are o probabilitate foarte mică de a se întâmpla, dar există”, afirmă investitorul.

Nimeni nu trebuie să plece de la premisa că nu câștigă suficient pentru a investi la bursă sau, altfel spus, că bursa este pentru oamenii cu bani mulți. Ea este „deschisă” pentru toată lumea, trebuie doar să îndrăznești să abordezi această modalitate de investire.

„Investiția pe bursă îți ține mintea trează, ageră, te face să fii la curent cu evoluția vieții economice, să afli constant lucruri noi și, nu în ultimul rând, să ai multe subiecte de discuție și… glume cu prieteni care sunt și ei investitori sau preocupați de domeniu”, concluzionează Cristian Ștefănescu.    ■

DICȚIONARUL INVESTITORULUI

1. Titlurile de stat sunt instrumente financiare prin care un stat atestă datoria publică a entității emitente (Ministerul Finanțelor în cazul României). Cu alte cuvinte, ele sunt instrumente prin care statul împrumută bani de la populație pe o anumită perioadă de timp pentru a acoperi deficitul bugetar. Cei ce achiziționează astfel de produse primesc anual dobânda aferentă sumei investite, iar la maturitate, care poate fi de unul, trei sau cinci ani, vor primi pe lângă ultima dobândă și plata valorii nominale. Dobânda pentru astfel de instrumente este neimpozabilă. Sunt unele dintre cele mai sigure plasamente pe care le poate realiza un investitor și sunt preferate de investitorii mai conservatori datorită gradului de risc mai scăzut, aproape egal cu zero. Randamentele sunt însă pe măsura riscului. Titlurile de stat constituie o alternativă sigură la depozitele bancare, acoperind mai multe maturități. Principalul avantaj al unei astfel de investiții este faptul că sumele investite, dar și dobânzile sunt garantate integral de către stat. Din 2020, Ministerul Finanțelor a demarat un program masiv de emisiuni de titluri de stat, care în ultima perioadă a căpătat un ritm trimestrial. Titlurile de stat pot fi listate (Fidelis) sau nelistate (Tezaur).

2. Obligațiunile sunt instrumente financiare prin intermediul cărora emitentul împrumută o sumă de bani de la investitorii interesați. Din prisma investitorilor, ele sunt instrumente cu venit fix, adică dobânda, denumită și cupon, este plătită la intervale regulate. Obligațiunile sunt mai riscante decât depozitele bancare, nefiind garantate în cazul în care emitentul ajunge în imposibilitatea de a-și mai acoperi obligațiile de plată, însă au și dobânzi mai mari care compensează acest risc. În funcție de emitent, acestea pot fi obligațiuni guvernamentale, adică titluri de stat, obligațiuni municipale, emise de autorități locale și obligațiuni corporative, adică emise de societăți. Avantajul față de creditul bancar este că în majoritatea cazurilor nu este nevoie de garanții imobiliare, așa cum cer majoritatea băncilor și nici de respectarea unor condiții la fel de stricte precum cele prevăzute în contractele de credit. Această flexibilitate poate necesita plata unor dobânzi mai mari. Obligatiunile listate pe o bursă au un avantaj față de cele nelistate, putând fi cumpărate și după data emisiunii sau valorificate înainte de data scadenței. Astfel, de pe urma obligațiunilor se poate câștiga fie din dobânda primită, fie din aprecierea prețului de piață.