Privatizare de la prima actiune

Apogeul mediatizarii in pri-vinta Loteriei Romane, pe de o parte potentiala piesa grea a Fondului Proprietatea, pe de alta parte implicata in scandaluri de coruptie, a fost atins saptamana trecuta. Dupa lungi campanii de presa despre afacerile dubioase ale conducerii companiei si de-spre salariile fabuloase ale acesteia, ministrul finantelor l-a revocat in fine pe Nicolae Cristea din functia de presedinte al Consiliului de Administratie al Loteriei, iar acesta a plusat autosuspendandu-se si din functia de director general al companiei.

Desi tocmai sustinuse ca n-are motive sa-l demita pe Cristea, ministrul Sebastian Vladescu a decis totusi revocarea lui din conducerea CA, recunoscand ca „nivelul public al discutiilor incepe sa afecteze credibilitatea institutiei“, si a cerut ANAF un control financiar la Loterie.

Momentul este intr-adevar destul de delicat: presa a inceput sa scrie ca vanzarile Loteriei au scazut din cauza suspiciunilor de fraude – e vorba de ancheta anticoruptie in legatura cu tranzactiile de spatii comerciale ale Loteriei de pe urma carora a profitat vicepremierul Copos, dar si de diverse acuzatii privind scoaterea din circulatie a unor lozuri castigatoare, in folosul unor cunoscuti ai lui Nicolae Cristea.

Intr-un asemenea context, dezbaterile de la Senat asupra ordonantei privind statutul Loteriei au picat destul de prost. Ministrul Sebastian Vladescu, deja acuzat ca l-ar proteja pe Cristea din cauza unor interese de afaceri comune, a fost acum acuzat si ca ar vrea sa perpetueze spolierea profiturilor Loteriei, prin prevederea din ordonanta care permite posibila vanzare a 7% din actiuni catre salariati si catre membrii CA „daca se va decide la un moment dat privatizarea“, precum si listarea unei cote de actiuni la Bursa.

Desi Vladescu a declarat de mai multe ori ca ordonanta n-are ca scop privatizarea Loteriei, ci numai trecerea in portofoliul Fondului Proprietatea a 20% din actiunile companiei, senatorii – in primul rand cei din opozitie, dar si unii de la PD si PC – n-au inteles deloc asa, trimitand ordonanta pentru discutii suplimentare la Comisia de privatizare si la cea de buget-finante. Argumentul contra ordonantei e cel cunoscut – de ce ar trebui privatizata o companie care aduce profit statului de cand exista? Senatorul conservator Gavrila Vasilescu a redus chiar la absurd discutia, afirmand ca „o singura actiune daca nu mai este in monopolul statului, deja procesul de privatizare s-a declansat“.