Primul an de capitalism real în România

Ultima mare bulă care tocmai s-a spart este cea a cărților despre criză. Editorii americani au dat publicității câteva seturi de date – nu mă îndoiesc că sunt aplicabile și la noi, păstrând totuși proporțiile – iar rezultatele sunt grăitoare.

În iunie 2008 au apărut două titluri, iar până în septembrie 2008 numărul acestora a urcat vertiginos la 20. Din septembrie 2008 și până în decembrie 2009 numărul titlurilor apărute s-a menținut în zona 15 – 20 lunar, cu un vârf spectaculos, de 26 de titluri în iunie 2009. În 2010 și 2011 tendința a fost de scădere năprasnică – în august și octombrie 2010 nu a apărut nici măcar un titlu legat de criză.

Datele pentrui 2011 nu sunt valabile, dar nu am nicio îndoială că autorii și editurile nu mai mizează pe criză. Cu alte cuvinte, despre criză s-a spus cam tot ce a fost de spus, cel puțin din punctul de vedere al economiștilor și specialiștilor capabili să scrie mai mult decât 100 de cuvinte într-o postare de blog sau 5.000 de cuvinte într-un articol de ziar. Rămân să țină aprinsă flacăra crizei prietenii de la Business Insider – care, apropo, sper să aibă puterea să depășească zona “15 grafice care vă vor arăta clar cum vine apocalisa luna viitoare” – și editorialiștii de la Wall Street Journal și Financial Times, care au jumătate de normă pentru număratul zilelor Europei.

Neregăsindu-mă între capetele luminate pe care tocmai le-am enumerat, aș vrea să privesc cumva optimist spre 2012. Mi s-ar părea logic, firesc ca oamenii să înceapă să se întoarcă spre o serie de valori fundamentale – cumpătare, prudență, muncă tenace. Companiile și șefii de companii ar trebui să regăsească ideea de bază din business, cum bine spunea cineva la club – “să câștig bani”. Bani din afaceri, desigur, și nu învârtind aiurea hârtii, făcând speculă cu terenuri sau case sau tăind în neștire cheltuieli și dând afară din ce în ce mai mulți oameni.

Îi spun primul an de capitalism autentic pentru că etapele de până acum au oferit doar fațete ale întregului: unu, perioada de început, a celor curajoși și a lui “nu ne vindem țara, dar ne place Coca-Cola”, doi, începutul reformelor și al perioadei de creșteri de doi digiți, trei – euforia, perioada în care toată lumea și-a pierdut capul. Patru – criza.

Ideea “să facem bani” respectând regulile pieței oferă, cum ar spune un corporatist, o sumedenie de provocări. Prima, și cea mai puternică, îmbâcseala din România. Politicieni, sărăcie, infrastructură deficitară, alegeri. Pe urmă climatul de austeritate care s-a instaurat în Europa, cu efecte directe asupra consumului și investițiilor. Pe urmă politicile fiscale nesigure și mersul economiei mondiale, China, prețul petrolului și al alimentelor, războaiele comerciale sau pe materii prime.

Să ne rezumăm la ce putem încerca să controlăm, îmbâcseala din România. 2012 este un an electoral și cred, sper ca mediul de afaceri sănătos să înțeleagă nu numai că este momentul să înceapă să facă bani, ci și să își dea seama de importanța pe care o are, de forța pe care i-o conferă locurile de muncă pe care le oferă și taxele și impozitele și salariile pe care le plătește. Simpla ignorare a tupeului politicianist ar putea modifica radical jocul, iar câștigul ar fi considerabil, pentru că am putea recupera și o bucată bună din decalajul care ne separă de restul statelor europene.

Pentru că următorul număr al revistei apare în ianuarie, aș vrea să le mulțumesc tuturor cititorilor noștri, în print sau pe internet. Aceleași mulțumiri am pentru colaboratorii revistei, oameni de afaceri sau analiști, care răspund întrebărilor noastre și care participă la evenimentele pe care le organizăm – Clubul BM și Meet the CEO.
La mulți ani!