Prima săgeată a Abenomics: de ce nu funcționează?

De la lansarea Abenomics (nume care reunește măsurile economice promovate de premierul Japoniei, Shinzo Abe și care se bazează pe ”trei săgeți”: stimuli fiscali, relaxare monetară și reforme structurale n.red) la începutul lui 2013, Banca Japoniei (BJ) a diminuat agresiv politica monetară, cunoscută în mod obișnuit ca „prima săgeată a Abenomics”, potrivit informațiilor trimise de reprezentanții companiei de asigurări de credit Coface. Această măsură a inclus introducerea „Relaxării monetare cantitative și calitative (RMCC)” în Aprilie 2013, modificarea „RMCC cu o rată negativă a dobânzilor” în Ianuarie 2016 și cel mai recent anunț, „Relaxare monetară cantitativă și calitativă cu control asupra curbei de randament”, în Septembrie 2016. La doar 3,5 ani de la lansare, impactul primei săgeți a devenit mai puțin eficace, mai ales asupra exportului și a Yenului Japonez.

De ce deprecierea yenului, care a apărut în timpul succesului timpuriu al primei săgeți, nu a mărit volumul exporturilor de mărfuri în Japonia ?

Impactul deprecierii yenului asupra exporturilor poate fi explicat de către puterile externe ale creșterii mondiale economice subpare, care au început să cântărească în activitățile de tranzacționare de mărfuri la nivel global, incluzând exporturile Japoniei. Un motiv este comportamentul de „stabilire a prețurilor în piață” ale exportatorilor japonezi. Aceștia mențin prețurile la echivalentul în valută costurilor de pe piața internă – în ciuda nivelului yenului. Acest lucru limitează stimularea cererii pentru export, în Japonia.

Ce industrii ar putea fi afectate cel mai mult când prețul yenului fluctuează?

Din cauza acestui comportament de stabilire a prețurilor la piață, creșterea profiturilor operaționale ale producătorilor japonezi imită fluctuațiile yenului. Stimulul monetar agresiv al BJ ar fi trebuit să îi bucure pe producătorii japonezi. Un alt factor important ce determină un impact al fluctuațiilor yenului asupra profitabilității producătorilor japonezi  poate fi ponderea încasărilor în valută ale exporturilor. Industriile cu un grad mai mic de diferențiere a produsului exportat, rezultând într-o pondere mai mică a încasărilor în yeni, sunt mai sensibile la fluctuațiile yenului. Jucătorii acestor industrii sunt prin urmare mult mai vulnerabili în perioadele de consolidare ale yenului, dar se bucură de o creștere a profitabilității pe durata slăbirii yenului.

Combinând aceste evaluări teoretice și empirice, industriile textilelor și chimice sunt mai vulnerabile în perioadele de consolidare ale yenului, în timp ce industria generală a mașinăriilor este mai puțin afectată.

Politica monetară expansionistă pare să piardă viteză. Ce se va întâmpla în continuare?

În teorie, o creștere a masei monetare, pe fondul politicii monetare expansioniste, ar trebui să ducă la deprecierea monedei. Cu toate acestea, în contextul turbulențelor de pe piețe în 2016, statutul de siguranță a yenului japonez a rămas la un nivel puternic, în ciuda politicii monetare expansioniste a țării.

„Ultimele cifre sugerează că Japonia ar putea, încă o dată, să fie într-o capcană a lichidității. Ceea ce este și mai alarmant este că au fost puține semne de avertizare ale riscului deflației. Cu puțin spațiu pentru politica monetară sau fiscală, guvernul japonez are nevoie să efectueze dereglementări îndrăznețe și reforme structurale pentru a stimula productivitatea și creșterea salariilor. În caz contrar, situația Japoniei de creștere lentă și deflație s-ar putea prelungi”, spune Jackit Wong, economist Coface Asia-Pacific.