PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Rețeta și rețelele parvenirii. Electricianul Bode din Vașcău, agent de vînzări și Doctor Bode în studii de securitate, ministru de interne

S-a reaprins scandalul plagiatului în cazul lucrării de doctorat a ministrului de interne Lucian Bode, moment jenant și pentru șeful său și al guvernului, generalul Ciucă, pentru că lumea și-a adus aminte și de doctoratul lui discutabil. Ultimul caz nu e încă evident dovedit, primul da – Universitatea Babeș-Bolyai s-a pronunțat clar. Personal, nu cred că e vorba de un plagiat al lui Bode, de vreo intenție vădită a lui de a copia, ci mai degrabă că e nevinovat ca un prunc: nici măcar nu a citit lucrarea pe care apare semnătura lui.

Portretul unui doctor în ”Securitate energetică” și al lumii sale

Motivele care mă îndreaptă spre această concluzie țin de profilul profesional al lui Lucian Bode, care, pînă să ajungă spre vîrful piramidei politice și în fruntea Ministerului de Interne, nu avea nicio legătură cu ”studiile de securitate” sau ”relațiile internaționale”.

Bode a parvenit după vechile rețete comuniste. Lucian Bode s-a născut în  Vașcăul de Jos, în 27 octombrie 1974 (în aceeași zi cu un alt sălăjan, Eduard Hellvig). Spre deosebire de acesta din urmă, Bode a ajuns liberal ”vopsit”, pe filiera Partidului Democrat. Înainte de unificarea PDL cu PNL a fost ministru al Economiei, în guvernul de două luni al lui Mihai Răzvan Ungureanu. Era vremea în care-și dădea doctoratul la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, unde a susținut lucrarea cu titlul ”Securitatea energetică și managementul resurselor la începutul secolului XXI” (corect ar fi fost ”al XXI-lea” – n.n.). Un doctorat care-l recomanda ca ministru în ”guvernul de două luni” al lui MRU și care i-a netezit cariera politică.

Adolescent de 16 ani la Revoluție, Lucian Bode a ajuns, după studiile liceale și stagiul militar, student la Politehnica Universității de Vest din Oradea, absolvită în 1998 cu calificarea de inginer electromecanic. Nicio legătură cu ”profilul” său de mai tîrziu: a lucrat mai întîi ca simplu agent de vînzări la firma ”Electrometal” din Oradea. Întîlnirea cu ”geopolitca” s-a petrecut trei ani mai tîrziu, cînd s-a întors acasă, la Zalău, iar soția sa Karina a ajuns asociată într-o firmă de lucrări de instalații electrice, alături de un fost căpitan de Securitate, Nicolae Viorel Stanca, proaspăt pensionat din SRI, cu gradul de colonel. De Stanca, ”asociatul” soției, se leagă ”reorientarea” lui Lucian Bode. Mai întîi, soții Bode s-au înscris în Partidul Democrat, unde colonelul Stanca a ajunsese șef al filialei Sălaj, ”uns” de Traian Băsescu, om cu mare încredere în epoleți, pe care a condus-o pînă în 2008, după care a ieșit cu totul din peisaj, cu gradul de general: printr-o decizie a CNSAS se stabilise că înainte de 1989 căpitanul de securitate Nicolae Viorel Stanca făcuse poliție politică.

Bode, pupilul lui Stanca, devenise din 2001, după ce s-a înscris în Partidul Democrat și avea soția asociată la firma colonelului SRI, inginer la Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Zalău și din anul următor președinte al Sindicatului ”Electrica”. Firma soției, fostă educatoare, și a mentorului său din Securitate era din același domeniu. Vremuri profitabile, pentru toți și în toate planurile. Probabil, chiar în aceste vremuri a început să se ”scrie” și ”doctoratul” lui Bode, care privește ”Securitatea Energetică”. E o îmbinare, a celor două ”expertize”, simbioză petrecută în lungile discuții cu fostul securist Stanca. Precum majoritatea colegilor săi din fostul Departament al Securității Statului, ajunși ”geopoliticieni”, ”juriști” sau patroni de firmă de pază, Stanca era și el ”specialist” în ”politica lumii”. El a rămas, în orice caz, vreme îndelungată, ”îngerul păzitor” și mentorul politic al lui Lucian Bode. Aici se află ”rădăcinile” doctoratului și ale carierei sale politice.

Sălajul a fost însă o adevărată pepinieră de cadre, în domeniu. Rolul colonelului SRI Stanca este evident în cazul ascensiunii lui Bode (secretar, vicepreședinte, secretar general și apoi președinte al Partidului Democrat, filiala Sălaj, din 2008, cînd Stanca s-a retras, după ce a fost devoalat ca securist de CNSAS), dar necunoscut (și cred că absent) în cazul lui Eduard Hellvig. Ambii sînt practic din Zalău, chiar dacă Bode nu e chiar din oraș, ambii s-au născut absolut întîmplător în aceeași, 27 octombrie 1974. Spre deosebire de Bode, care a ajuns liberal pe filiera ”pedelistă”. Hellvig a fost liberal de la bun început, remarcat de reputatul Horia Rusu din vremea studiilor sale doctorale ”pe bune”, de la SNSPA, din București și a ajuns secretar general al PNL. Ascensiunile lor politice, pe căi diferite, au ajuns și la puncte comune. Unul din ele e că ambii au doctorate, celălalt – că sînt în fruntea unor ”instituții de forță” ale statului român.

Hellvig e un om care și-a văzut de carte, dar Bode compensează ce n-are ca pregătire universitară în domeniul în care a devenit ”doctor”,  cu fotbalul: el a fost cel mai bun marcator al naționalei de fotbal a Parlamentului României. De pildă, la Turneul european de fotbal al parlamentarilor desfășurat în Ungaria în 2011, Bode a dat trei din cele cinci goluri ale tricolorilor. El jucase în tinerețe în campionatul județean de fotbal, coechipier cu Crin Bologa, care, ce să vezi, a ajuns șeful Direcției Naționale Anticorupție, despre care Bode a recunoscut că ”este un prieten din tinerețe, cu care am jucat fotbal și cu care sînt și vecin” (la Zalău – n.n.). Fotbalul și doctoratele nasc, cum se vede, oamenii importanți ai instituțiilor de forță, într-un stat ca România. Și mai ales în județul Sălaj, un județ mic, dar care a dat nume mari, fără de care România n-ar fi fost condusă, cum se cuvine: din Sălaj e Virgil Măgureanu, primul director al SRI-ului, dar și Virgil Ardelean, supranumit ”Vulpea”, șeful care a făcut celebru serviciul secret al Internelor, ”doi și-un sfert”, cît și nepotul lui, Dacian Julien Cioloș (din Pericei, localitate între Bădăcinul lui Maniu și Zalăul lui Hellvig și Bologa).

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro