Prevenția, cheia spre o îmbătrânire sănătoasă

Deși mulți visează la tinerețea fără bătrânețe, în lipsa unui „tratament-minunte” pentru a o păstra avem totuși soluția unei îmbătrâniri sănătoase. Ce rol joacă prevenția în acest proces și ce soluții există când ne confruntăm totuși, după o anumită vârstă, cu afecțiunile specifice bătrâneții?

Îmbătrânirea nu este o boală. Putem îmbătrâni sănătos dacă ne dorim cu adevărat și avem grijă. Îmbătrânirea începe în special de la nivel cognitiv, de la nivel cerebral. Deci foarte important este să avem grijă de îmbătrânirea cerebrală pentru că dacă aici încercăm să combatem factorii de risc, și restul îmbătrânirii, și restul bolilor pot fi încetinite, astfel încât să avem parte de o îmbătrânire frumoasă, sănătoasă, în care să ne bucurăm de oportunitățile respective, pentru că, sigur, îmbătrânirea nu iartă pe nimeni. Dar nu este o boală ci, dacă știm cum să luăm lucrurile atât din punct de vedere medical cât și psihosocial, îmbătrânirea poate fi o perioadă foarte frumoasă a vieții”, a spus dr. Ana-Maria Doscan, medic primar geriatrie, gerontologie și medicină internă și director medical al Enayati Hospital și Enayati Home, în cadrul emisiunii BM Medical City News.

Potrivit ei, în procesul unei îmbătrâniri sănătoase esențiale sunt controalele de prevenție, care trebuie efectuate de la vârste mai tinere, chiar de la 40 de ani, pentru a putea preveni o boală cronică, și asta pentru că boala cronică nu are tratament curativ. „Și atunci, dacă nu poți să tratezi încerci măcar să previi. Asta va avea impact și asupra sănătății individului, dar și impactul economic va fi important.” Este mult mai ușor, adaugă ea, să previi decât să tratezi. În acest demers spune că importante sunt și strategiile preventive la nivel național.

Ana-Maria Doscan subliniază însă că putem să discutăm și de prevenția secundară, care se referă la situațiile în care boala cronică deja s-a instalat, dar încă putem să controlăm factorii de risc care pot agrava boala și complicațiile.

„Putem face un management de caz mult mai bun din punct de vedere al sănătății pacientului dar și al calității vieții. Ne putem ghida în prevenție după cele trei sintagme de strategie ale programului de strategie de prevenție europeană: respectiv să dăm viață anilor, adică să creștem durata medie de viață, să dăm sănătate vieții, adică să avem o calitate a serviciilor de prevenție încă din perioada de adult, la peste 40 de ani, și să știm să dăm și calitate vieții, adică atunci când avem o boală totuși, să reușim să facem în așa fel încât calitatea vieții să nu scadă foarte mult.”

„Bătrânețea nu este o boală. Dacă știm cum să luăm lucrurile atât din punct de vedere medical cât și psihosocial, îmbătrânirea poate fi o perioadă foarte frumoasă a vieții.”

Dr. Ana-Maria Doscan, medic primar geriatrie, gerontologie și medicină internă și director medical al Enayati Hospital și Enayati Home

Enayati Hospital este o unitate medicală premium, dotată cu facilități de înaltă tehnologie, fiind parte integrantă a Enayati Medical City, primul oraș medical din România. Spitalul are o capacitate de aproximativ 175 de paturi distribuite în camere single sau duble, cu balcon și baie proprie, pe secțiile recuperare medicală, neurologie, paliație și cele de specialitate clinică, respectiv medicală, geriatrie, cardiologie și pneumologie. Pe serviciile de recuperare și geriatrie, o medie a numărului de zile de spitalizare – care la Enayati au un cost mediu de circa 700 de lei/zi cu bilet de trimitere – decontate de Casa de Asigurări este de 12-14 zile.

„Dar din păcate, discutând de un pacient fragil, cu multe comorbidități, cu multe patologii, de multe ori este nevoie de mult mai mult timp ca să avem o recuperare, chiar și cu rezultate destul de evidente. Putem discuta și de luni de zile.”

Ca și în restul țărilor din Uniunea Europeană, Ana-Maria Doscan susține că România este o țară în care populația în vârstă este în continuă creștere, și tocmai de aceea, nevoile, atât sociale, economice dar și medicale sunt foarte mari pe acest segment de vârstă. „Am trecut printr-o perioadă grea, pandemia de COVID-19, care a determinat o lipsă de acces a acestui segment de populație la serviciile de tip cronic. Au fost foarte multe schimbări în domeniu și populația vârstnică, cu multe boli cronice, nu a mai fost încurajată să apeleze la aceste servicii. Și putem spune chiar că până la apariția Enayati Hospital erau foarte puține posibilități prin care vârstnicul putea să se adreseze pe zona acestor servicii de tip spitalizare continuă”, susține Ana-Maria Doscan.

Ea mai spune că ehipa multidisciplinară, alcătuită din medici, asistente și infirmiere necesită o pregătire continuă particularizată la nevoile acestor pacienți vârstnici. „Sunt pacienți cu nevoi speciale, pacienți fragili, sensibili. Când vin să se interneze la noi, prin faptul că sunt scoși din mediul lor de acasă, au nevoie de o adaptare. Au mare nevoie de înțelegere, de empatia noastră, a personalului medical. Au nevoie uneori chiar și de un psiholog care să îi ajute să se adapteze și să poată răspunde favorabil la tratamentele și îngrijirile oferite.” În acest proces subliniază că e necesară și implicarea familiei, care e consiliată și ajutată să înțeleagă nevoile pacientului cu boală cronică.

„Pentru că dacă discutăm, de exemplu, de un pacient cu boală neurocognitivă sau o demență, nevoile acestea sunt foarte complexe, în special în sfera de îngrijire. Poate fi un pacient dependent, care are nevoi psihice speciale, poate suferă de o depresie, de anxietate și atunci lucrul cu astfel de pacienți necesită foarte multă răbdare din partea personalului medical, foarte mult timp dedicat. Trebuie să-i oferi mai mult timp decât un consult sau față de cum oferi un serviciu medical unui pacient mai tânăr, și nu în ultimul rând, foarte multă empatie foarte și dragoste pentru aproape.”