Președintele Chinei Xi Jinping mutilează economia țării în numele politicii de Covid Zero. Este un semn că nu mai vrea creștere economică cu orice preț, dar și o demonstrație de forță înainte de un congres care i-ar putea aduce ceea ce niciun președinte chinez n-a mai primit: un al treilea mandat

Economia Chinei nu o duce bine, iar starea i se înrăutățește pe zi ce trece. De vină sunt încetinirea economiei mondiale, o criză fără precedent pe piața imobiliară și automutilare – lockdownuri peste lockdownuri și politica de toleranță zero față de Covid-19 dusă până la extrem de Partidul Comunist.

Dacă primele cauze sunt de înțeles, ultima pare cel puțin ciudată pentru publicul occi­dental, unde restricțiile din timpul pandemiei sunt deja un vis urât. Însă în China această automutilare economică are sens, ține de con­trol și de întărirea controlului liderului suprem asupra populației și politicienilor mai mici. Dar este și un semn că pentru Beijing au trecut vremurile când era dispus să încurajeze crește­rea economică cu orice preț.

Iar ce se întâmplă cu economia chineză in­fluențează întreaga economie mondială. Spre exemplu, pesimismul creat pe piețe de înce­ti­ni­rea Chinei a dus la ieftinirea petrolului când Europa trece printr-o criză a energiei și a cos­tului vieții din cauza cotațiilor și prețurilor exa­gerat de mari. Acest lucru arată că economia chineză este un mare consumator de orice, iar reducerea consumului acolo înseamnă vre­muri grele pentru exportatorii europeni.

Cele mai recente date statistice arată că în iulie vânzările de retail, investițiile și producția industrială au fost sub așteptări, scrie Bloomberg. Rata șomajului pentru categoria de vârstă 16-24 de ani a urcat la 20%, un nivel record. Într-o decizie care i-a șocat pe toți, banca centrală chineză a tăiat dobânda de politică monetară, reducând astfel costul creditului, semn că economia are nevoie de stimul suplimentar pentru a crește.

În Vest, tendința este invers, de a majora dobânzile, măsură necesară pentru slăbirea forțelor inflaționiste, prețul fiind frânarea creșterii economice. Experții spun că atâta timp cât criza de pe piața imobiliară și lockdownurile continuă, eforturile băncii centrale nu vor fi de prea mare folos.

Un val de boicoturi ale contractelor de credit ipotecar pentru proiecte incomplete de locuințe a făcut ca gospodăriile să fie mai precaute în ceea ce privește cumpărarea unei locuințe, ceea ce reduce impactul ratelor ipotecare mai mici.

„Datele economice pentru iulie sunt foarte alarmante“, spune Raymond Yeung, analist la Australia & New Zealand Banking Group. „Autoritățile trebuie să vină cu sprijin complet pentru economie pentru a stopa încetinirea.“

Datele sugerează o criză de încredere a gospodăriilor și afacerilor când Partidul Comunist se pregătește pentru un congres important, în care președintele Xi Jinping ar putea încerca ceea ce n-a mai făcut niciun lider chi­nez niciodată: câștigarea unui al treilea mandat.

Însă conducerea chineză a exclus stimulente cuprinză­toare și s-a angajat să conti­nue cu politica sa de Covid Zero, care cere autorităților să închidă afaceri și să impună carantine când apar puseuri majore de pandemie.

Economiștii își reduc constant proiecțiile de creștere a PIB în acest an, cifra cel mai des întâlnită fiind de 4%, ceea ce este puțin pentru o economie emergentă și uriașă cum este cea chineză. Optimism a mai rămas puțin.

Guver­nul chinez probabil că încearcă să facă ceea ce n-a mai reușit niciodată, să repornească economia fără să umfle piața imobi­liară și să agraveze bula de acolo – vânzările de lo­cu­ințe s-au pră­bușit cu aproape 30% în iulie.

Încetinirea economiei chi­ne­ze se simte deja în activitatea din alte economii, cum sunt cea germană și cea sud-coreeană, de­pendente de exporturi. Dar și in­vers, cu probabilitatea ca zona euro să intre în recesiune fiind mai mare decât aceea ca economia europeană să-și continue creșterea.

Urmarea este că valoarea comenzilor de orice, de la fermoare la corturi, pentru fabricile chineze a luat-o în jos. În zona euro, inflația este la un nivel record. În aceste condiții, de ce ar mai pune Beijingul încă o piedică pentru economia chineză sub formă de lockdown-uri?

Un scenariu-explicație are Bloomberg. Este anul 2025. Beijing, cinci ani de la începutul pandemiei, iar politica Covid Zero a președintelui chinez Xi Jinping este în continuare un aspect inevitabil al vieții de zi cu zi. Locuitorii trebuie să facă testarea PCR la fiecare câteva zile la unul dintre centrele de control instalate aproape la fiecare colț de stradă.

O aplicație personalizată cu un cod de sănătate determină cine se poate deplasa prin capitală și unde. Copiii trebuie să primească rezultat negativ la test pentru a merge în parc. Ceva la fel de simplu ca o vizită la o cafenea sau la un supermarket poate duce la închiderea cetățenilor în apartamentele lor.

Cei bolnavi nu au voie nici măcar să iasă să-și ia mâncare – aceasta le este oferită în schimb de stat. Deoarece câteva cazuri pozitive le dă pretext oficialilor să restricționeze circulația în tot orașul sau în anumite părți ale sale, directorii executivi presupun că trebuie să facă față mai multor lockdown-uri pe an.

Companiile, universitățile și instituțiile culturale care au prosperat cândva prin contactul cu restul lumii sunt izolate, zborurile către China fiind limitate, iar călătorii încă se confruntă cu carantinele obligatorii. Multinaționalele se chinuie să convingă personalul străin să se mute și să suporte neplăcerile politicii Covid Zero pe care localnicii le acceptă în mare măsură drept realitate.

O populație nemulțumită este mai simplu de controlat prin izolare. De asemenea, politica de Covid Zero poate fi și o demonstrație de forță a lui Xi în fața politicienilor care nu l-ar accepta președinte pentru a treia oară, sau măcar conducător din umbră, dar și în ochii chinezilor de rând care vor să fie protejați într-o societate descrisă ca fiind sub asediul pandemiei. Apoi, liderii regionali pot fi trași ușor la răspundere pentru eșecurile economice, și înlăturați.