Pregătiți-vă pentru Ciocopocalipsă: lumea rămâne fără ciocolată

Deja ne aflăm în cea mai îndelungată perioadă cu deficite consecutive de ciocolată din ultimii 50 de ani. Și nu este vorba doar despre faptul că aceste deficite au loc de la an la an, ci și de așteptările experților din industrie ca aceste deficite să crească.

ANUL TRECUT, LUMEA A CONSUMAT CU CIRCA 70.000 DE TONE DE CACAO MAI MULT DECÂT A PRODUS. Până în 2020, Mars Inc. și Barry Callebaut avertizează că acest deficit va urca la un milion de tone, de 14 ori mai mare. Până în 2030, deficitul se va dubla, la 2 milioane de tone, și tot așa.

Una dintre probleme este un simplă, a ofertei. Seceta din vestul Africii, în special din Coasta de Fildeș și Ghana, unde este produsă 70% din cacaua la nivel mondial, a condus la scăderea producției în regiune. La această situație a contribuit și o ciupercă, frosty pod (păstaia înghețată), care, potrivit Organizației Internaționale pentru Cacao, a distrus 30%-40% din producția mondială. Din cauza acestor probleme, cultivarea arborilor de cacao s-a dovedit o afacere grea și mulți fermieri au trecut la culturi mai profitabile, precum porumbul.

Apoi, mai este apetitul de nesăturat pentru ciocolată. În acest an, oferta abia a făcut față cererii. Din 1993 până în 2007, prețul pentru cacao a fost în medie de 1.465 de dolari tona. În următorii șase ani, media a fost de 2.736 dolari, marcând o creștere de 87%.

Cea mai îndrăgită tratație dulce din lume a început o călătorie în care a devenit de la un produs foarte iubit și obișnuit, ca berea, la un produs foarte iubit și mai puțin comun, ca vinul de Bordeaux.

Un motiv special de îngrijorare este dragostea tot mai mare a Chinei pentru ciocolată. Chinezii cumpără tot mai multă în fiecare an. Totuși, chinezii consumă fiecare circa 5% din media înregistrată în Europa Occidentală.

Un alt factor este creșterea popularității ciocolatei negre, care conține mult mai multă cacao decât tabletele tradiționale. În medie, o tabletă de ciocolată conține cacao în proporție de circa 10%, în timp ce una de ciocolată neagră include cacao până la 70%.

Din aceste motive, prețurile au urmat aceeași tendință, înregistrând numai din 2012 o creștere de peste 60%. Producătorii de ciocolată au fost nevoiți să se adapteze prin creșterea prețurilor tabletelor comercializate, primul dintre aceștia fiind Hershey, alți fabricanți fiind nevoiți să îi urmeze exemplul.

Eforturile de a contracara dezechilibrul tot mai mare între cantitatea de ciocolată cerută de lume și cantitatea de cacao pe care o pot produce fermierii au inspirat și inovatorii. Mai exact, un grup de cercetători din Africa Centrală, care au creat arbori care pot produce de șapte ori mai multă cacao decât cei tradiționali. Dar creșterea eficienței poate afecta gustul, așa cum s-a întâmplat în cazul altor culturi – de roșii, de pui sau de căpșuni, consideră Mark Schatzker, analist la Bloomberg.

Există speranță, sub forma unui nou soi de cacao, care este nu doar prolific, ci și aromat.

Acest nou soi promite lumii o producție constantă de ciocolată de calitate bună și poate reprezenta cheia pentru producția viitoare a alimentelor. Speranța vine din partea unui fermier din Costa Rica, Jose Gerardo Ramirez, care, la 33 de kilometri de Upala, a renunțat la o cultură de ananas de pe o suprafață de 7 hectare în favoarea unei culturi care ar putea fi mult mai rentabile, trei soiuri de cacao dezvoltate de o organizație din America Centrală, Centro Agronomico Tropical de Investigacion y Ensenanza (CATIE), care se remarcă prin rezistența la dăunători și aromă.

Soiurile plantate în 2012 au produs în acest an prima recoltă, iar Ramirez speră ca în câțiva ani să ajungă la o producție de 1.500 de kilograme la hectar, de peste șapte ori mai mare față de media din Costa Rica. Ramirez nu este îngrijorat de pericolul ciupercii numite păstaia înghețată, care a făcut ravagii, întrucât aceste soiuri, numite R-1, R-4 și R-6, sunt rezistente la această boală.

În 1978, ciuperca numită frosty pod a fost descoperită la păstăile de cacao cultivate pe coasta caraibiană din Costa Rica. Un an mai târziu, boala s-a extins în interiorul țării. Fermierul Miguel Orozco cultiva în perioada respectivă cacao pe 12 hectare, câștigând suficient pentru a-și trimite cei șapte copii la facultate.

Timp de 10 ani, familia Orozco s-a luptat cu frosty pod, care se manifestă prin leziuni maronii, acoperite cu o pudră albă, cu aspectul bumbacului. A acoperit păstăile bolnave cu ulei, le-a îngropat în puțuri adânci și le-a dat foc. În cele din urmă, familia a fost nevoită să taie culturile de cacao de pe cele 12 hectare.