Povestea unui sfârșit - Eurotex, cândva unul dintre cei mai mai producători de haine din România, a închis operațiunile. „E o decizie grea pentru mine, dar un semnal bun pentru România. Producția de haine e o industrie a țărilor sărace, iar dacă se închide, înseamnă că România nu mai e săracă“

Compania Eurotex din Iași, cândva unul dintre cei mai mai producători de haine din România, a închis operațiu­nile, iar Marius Șandru, fon­da­torul businessului, spune că motivul e simplu, industria de confecții nu mai funcțio­nează în România.

♦ Cel mai bun an pentru companie în termeni de cifră de afaceri a fost 2021, cu un nivel al încasărilor de 127 mil. lei ♦ Între 2016 și 2019, Eurotex raporta an de an afaceri de peste 100 mil. euro ♦ Tot pe atunci avea și 300 sau chiar peste 300 de salariați.

Compania Eurotex din Iași, cândva unul dintre cei mai mai producători de haine din România, a închis operațiu­nile, iar Marius Șandru, fon­da­torul businessului, spune că motivul e simplu, industria de confecții nu mai funcțio­nează în România.

„Noi nu am făcut niciodată lohn, de peste 20 de ani am realizat propriul nostru produs pe care îl vindeam afară. Doar că, de la o vreme, nu mai reușeam să îl vin­dem“, explică el.

În lohn, retailerii oferă totul fabricilor care doar cos și croiesc. Ele primesc așadar tipare, materiale, indicații, iar valoarea lor adăugată e minimă. Și prețurile plătite de retaileri sunt pe măsură. Și sala­riile primite de oamenii care lucrează în fabrici sunt de cele mai multe ori minimul pe economie.

În ceea ce privește mo­delul Eurotex, care se cheamă full price pro­duct, după cum spune Marius Șandru, compania realiza totul in-house, inclusiv de­cidea și cumpăra singură mate­ria­lele. Avea totodată designuri proprii. Așa­dar, prețurile plătite de marii retaileri erau mai mari, și implicit și salariile oame­ni­lor, deși industria textilă, de îmbrăcă­minte și încălță­minte a fost și rămâne una dintre cel mai prost plătite din economie.

„Am lucrat cu multe branduri simultan, dar nu reușeam să vindem suficient. Am lu­crat cu Inditex (proprietarul Zara), Mango, H&M, cu alte nume mari din Germania și din țările nordice.“

Avantaje vs. dezavantaje

De altfel, în anii buni Eurotex era unul dintre cei mai mari jucători din industria sa. Cel mai bun an pentru companie în termeni de cifră de afaceri a fost 2021, cu un nivel al încasărilor de 127 mil. lei. Mai mult, înainte de pandemie, deci între 2016 și 2019, Eurotex raporta an de an afaceri de peste 100 mil. euro.

Tot pe atunci avea și 300 sau chiar peste 300 de salariați.

Ce s-a schimbat?

„România era și este cunoscută pentru că livrează produse de foarte bună calitate. E o piață cu care se poate comunica bine – mă refer la comunicarea dintre retaileri și producători. Fabricile locale sunt apreciate pentru modul în care colaborează. Dar, am devenit tot mai scumpi.“

Antreprenorul spune că în Asia sunt țări unde, doar datorită unor mișcări sindi­cale, salariile din acest sector au crescut de la 50 la 120 de dolari pe lună. Iar unii oameni lucrează inclusiv sâmbăta pentru a ajunge la acest nivel.

Paradoxul salariilor

Este paradoxal faptul că salariul din acest domeniu din România este considerat prea mare de clienții fabricilor autohtone și prea mic de salariați.

La jumătatea lui 2024, salariul mediu net pe economie era de 5.176 de lei, potrivit datelor de la INS. Un angajat din producția de îmbrăcăminte câștiga în aceeași lună doar 2.798 de lei, adică cu peste 45% mai puțin, iar asta pentru că multe fabrici – mai ales cele mici, care lucrează în lohn – își plătesc oamenii mai degrabă cu minimul pe economie.

În industria de încălțăminte salariul era atunci de 3.258 de lei, arată aceeași sursă.

„Noi nu ne băteam cu țările din Asia, ci poate cu Turcia, Bulgaria, Maroc sau Tunisia. În condițiile în care în România salariul ajunge la 800 de euro (4.000 de lei), iar în Turcia chiar la 1.000 de euro, cum se te bați cu marocanii care sunt la jumătate sau chiar sub acest prag? Și e vorba de același produs, de aceeași calitate. E logic ca brandurile să migreze.“

Fast fashion față în față cu sustenabilitatea

Marius Șandru povestește că în ultimii 10-15 ani, odată cu ridicarea în prim-plan a piețelor din Asia, România a fost salvată de un val de fast-fashion. E vorba de marfă care ajunge foarte repede în magazine. Iar cei care au dat tonul au fost cei de la Inditex, care au mizat că în doar câteva săptămâni pot aduce orice tendință în magazine. Iar la scurtă vreme, mulți retaileri i-au urmat. România a fost bine poziționată geografic pentru acest tip de comenzi și livrări rapide.

„În ultimii 4-5 ani însă, segmentul fast-fashion a intrat într-un declin accentuat din mai multe motive. Principalul însă e faptul că oamenii au început să se orienteze către produse sustenabile, din fibre ecologice, reciclate. Tot mai multe campanii din Occident au început să aibă în centru sustenabilitatea. Iar fast-fashion e dușmanul sustenabilității. Așadar, noi am intrat în declin.“

Apoi a venit pandemia, care a fost un dezastru pentru modă. Magazinele s-au închis, iar oamenii au stat o vreme acasă. A urmat munca la domiciliu, așa că s-au cumpărat mai ales pijamale și haine pentru casă. „Iar de aici încolo, declinul s-a accentuat foarte mult.“

O altă perspectivă

În 2023, Eurotex a raportat venituri de sub 59 mil. lei, în scădere puternică de la 88 mil. lei în anul anterior. Numărul de salariați a coborât la 45.

„E o decizie grea pentru mine, dar un semnal bun pentru România. E un semnal că țara asta merge în direcția bună.“

Marius Șandru recunoaște că decizia nu a fost una ușoară, mai ales că e în business din 1991, iar din 1996 face activitatea aceasta în mod susținut.

„Totuși, trebuie să privim lucrurile în perspectivă. Dacă România are salarii mari (pentru retailerii de modă – n.red.), e pentru că economia a mers bine. Industria noastră nu a supraviețuit în niciuna din țările dezvoltate, ea funcționează doar acolo unde salariile sunt mici. Producția de haine e o industrie a țărilor sărace, iar dacă se închide, înseamnă că România nu mai e săracă.“

Antreprenorul își amintește că acum mai mulți ani, doar în județul Iași, industria de textile, îmbrăcăminte și încălțăminte avea exporturi de 90 mil. dolari, o valoare semnificativă pentru județ. În 2019, cifra de afaceri a HoReCa depășea 200 mil. euro.

„E o reașezare economică. E dureroasă pentru mine și pentru alții, dar trebuie să facem un efort să ne reorietăm.“

Un declin accentuat

El afirmă că are ceva investiții imobiliare și alte inițiative, dar nu la nivelul Eurotex.

„O să vedem.“

A existat un moment în care antreprenorul a vrut să meargă în direcția sustenabilității, dar certificările pentru materii prime reciclabile sau pentru materiale eco sunt foarte scumpe. Iar Turcia, sursa primară pe materii prime – din motive locale – nu a făcut investiții în acest domeniu.

„Să aduci materiile prime din Asia era scump. Iar cu un consum în scădere, nu mai exista justificare să continuăm“, conchide el.

Și nu e singurul care a gândit așa. În ultimii 15 ani aproape 200.000 de oameni au plecat din domeniu și una din șase firme s-a închis. În 2023, România a produs textile, îmbrăcăminte și încălțăminte în valoare de puțin sub 23 de miliarde de lei, cu circa 125.000 de salariați, în domeniu activând 9.400 de companii. E vorba de firmele care și-au depus rezultatele pe anul trecut și care și-au declarat unul dintre următoarele trei CAEN-uri – 13 – Fabricarea produselor textile, 14 – Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și 15 – Fabricarea articolelor de voiaj, marochinărie și încălțăminte.