Povestea unui investitor străin pe tărâmul făgăduinței aparente
Pelerinajul irlandezului Noel Tynan în business a început la Dublin, în Irlanda. A luat apoi urma banilor în Marbella, Spania, și apoi în New York, Statele Unite. Călătoria l-a adus și la București, într-o țară considerată acum cinci-șase ani tărâmul făgăduinței pentru investitorii care voiau să facă bani de pe urma unui stat aflat cu câteva decenii în urma țărilor vestice. După șapte ani de stat…
“Am ales România întrucât cea mai mare parte a Europei era deja dezvoltată. Piața locală era cu 20 de ani în urma Irlandei”, își amintește Noel Tynan despre România din 2005. Mai mult, în acea perioadă mai multe companii americane din IT veneau aici pentru a-și deschide centre de servicii. “Era o dovadă că populația era bine educată. Am urmat exemplul lor”, spune irlandezul de 52 de ani, care a trăit 11 ani în Statele Unite, la New York, și în urmă cu șapte ani a venit să își încerce norocul în România. A investit aici 30 de milioane de euro, mizând pe domeniul imobiliar și pe HoReCa. Avea deja experiența afacerilor în țări dezvoltate precum Irlanda, Spania sau SUA unde investise în jur de 70 de milioane de euro. Însă după ce criza l-a “amendat” cu câteva milioane de euro, Noel Tynan se gândește să se “dea la fund” câțiva ani, măcar cinci, până când se mai liniștesc apele.
L-a atras aici și seria de asemănări dintre România și țara natală, unde deja avea investiții în imobiliare și HoReCa, domenii pe care le-a ales și pe piața locală. “Am văzut potențial și am venit”. În cei șapte ani petrecuți în România a investit aici circa 30 de milioane de euro într-o clădire de birouri, într-un complex rezidențial, în terenuri și într-un bar în Centrul Vechi. Sumele investite au venit în cea mai mare parte de la bănci (20 de milioane de euro), iar restul din fonduri proprii, adică profituri ale investițiilor anterioare. “În timpul Tigrului Celtic (denumire dată economiei irlandeze în perioada de boom – n.red.) erau mulți bani disponibili în Irlanda”, își amintește el.

Prima miză a lui Noel Tynan în România a fost clădirea în care își are și astăzi sediul Alpha Bank. A plătit pentru ea în urmă cu șapte ani 14 milioane de euro. “La un an după, ni s-a oferit o sumă mai mare decât plătiserăm noi, dar nu am vrut să vindem”, povestește el acum.
Această decizie o pune pe seama sângelui irlandez care îi leagă pe oameni de proprietățile lor, o caracteristică specifică, de altfel, și românilor. Uitându-se acum în urmă și având totodată experiența crizei, afaceristul irlandez spune că pentru prețul potrivit ar vinde orice. Criza, pe care recunoaște că nu a prevăzut-o, l-a influențat să se dea la o parte din fața unor noi investiții. Și deși este sigur că se va întoarce roata, așa cum s-a întâmplat mereu în ultimii 100 de ani, spune că a pierdut prea mulți bani pentru a face alte investiții, cel puțin pentru moment.
Pe cei care au însă bani de cheltuit îi sfătuiește să cumpere teren pentru că “acum e ieftin, dar cu siguranță prețurile vor urca din nou”. “Buy cheap, sell dear” (“Cumpără ieftin și vinde scump”) este o regulă de business pe care a preluat-o de la Donald Trump și pe care o aplică sau încearcă să o aplice.În ciuda așteptărilor care l-au făcut să investească în România, lucrurile nu au mers ca pe roate. Ba mai mult, Noel Tynan recunoaște că a pierdut până acum 5 milioane de euro. “Acum, o serie din terenurile pe care le-am cumpărat mai pot fi vândute cu numai un sfert din prețul pe care l-am plătit eu.”
După ce a cumpărat clădirea în care își are sediul Alpha Bank, irlandezul a construit 23 de case în zona lacului Străulești. Construit cu nouă milioane de euro, complexul Riviera a fost vândut în totalitate în circa doi ani. “Am vândut la un preț mediu de 460.000 de euro pe casă”. Un calcul simplu arată că dezvoltatorul a încasat peste 10,5 milioane de euro, astfel încât profitul a depășuit 1,5 milioane de euro.
Ulterior, a cumpărat o serie de terenuri în București pe care voia să construiască depozite logistice.
Achiziția a fost făcută în 2009 când recesiunea bătea la ușă, motiv pentru care a păstrat terenurile, dar a renunțat să mai construiască. Același scenariu, în alt oraș: tot în aceeași perioadă a cumpărat și un teren în Brașov unde voia să construiască un hotel de lux. Situația se repetă, pe tiparul planurilor cu depozite logistice: terenul este în continuare viran și planurile pentru realizarea hotelului au picat. “Nu cred că mai este loc de hoteluri de lux în România. Mai mult, ele sunt primele lovite în criză.”Ultima investiție făcută în România a fost într-un bar în Centrul Istoric. Achiziția din 2010 a The Gin Factory de pe Lipscani nu a fost doar ultima investiție nu numai din România, ci în general.