Povestea turcului care a vrut să fie român
„Eu am ales să fiu român, pe unde merg spun că sunt român", spune Ömer Süsli, turcul care a venit în urmă cu 20 de ani, în mod întâmplător, din cauza birocrației și care a ajuns să pună pe picioare afaceri tot aici și să își raporteze până la urmă întreaga existență la România.
Ömer Süsli, 48 de ani, este implicat în afaceri pe plan local, dar are și funcții în asociații care, deși la prima vedere au un nume pompos, în realitate sunt importante prin prisma influenței asupra mediului de business, fie el românesc sau internațional. Süsli este acum președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Turci de pe plan local și al Comitetului Zonei Balcani din cadrul Consiliului Mondial Turc de Afaceri. Justificarea: este implicat în șase businessuri în România, cu afaceri cumulate de circa 120 de milioane de lei anul trecut (circa 28 de milioane de euro), iar în 2013 speră să reușească să dea drumul unui alt proiect, la modă în prezent, și anume două eoliene.
Este de profesie economist și în primă instanță a lucrat în industria construcțiilor din Libia și din Turcia. “În 92, birocrația m-a adus în România”, spune zâmbind Süsli. Lucra în Libia, iar când s-a întors în Turcia trebuia să facă stagiul militar obligatoriu, dar exista și posibilitatea reducerii stagiului în schimbul unei anumite sume de bani. “Am făcut 50 de zile de armată și după ce am terminat, m-am dus la bancă să plătesc banii. Aveam valută. De la bancă mi s-a spus că au trecut 60 de zile de când am intrat în țară și că nu pot primi de la mine valută. Era o chestiune de birocrație. Trebuia să am o ștampilă, o viză pe pașaport, așa că m-am dus la o agenție de turism și am întrebat care e următoarea destinație pentru care au plecări. Era România”, își amintește Süsli. A ajuns la București imediat după mine-riade și nu știa foarte multe despre România. Ulterior, s-a întors în Turcia și, în contextul în care lucra în construcții, a decis să caute oportunități în România, unde materialele de construcții erau mai ieftine.
Nu vorbește despre valoarea investițiilor făcute în România și, întrebat care au fost cele mai mari piedici pe care le-a întâmpinat de-a lungul timpului pe plan local, afirmă că “sunt unul dintre oamenii care nu văd partea goală a paharului; în zilele cele mai grele, când sunt întrebat «ce faceți», vă voi răspunde: foarte bine”.
CEL MAI IMPORTANT BUSINESS ÎN CARE OMUL DE AFACERI ESTE IMPLICAT ÎN ROMÂNIA ESTE ROMTEXTIL, producător de fire, fibre, polistiren și altele, cu afaceri de 50,7 milioane de lei (12 milioane de euro) anul trecut. Un sfert din vânzări merge către piețele externe din Uniunea Europeană, în contextul în care până în 2008 compania făcea livrări doar pentru piața locală. Pentru anul 2012 Süsli speră ca afacerile Romtextil să crească cu peste 20%. “Noi tot timpul am avut targetul de creștere de 20%. Sunt unul dintre oamenii care nu cred în criză, crizele sunt făcute artificial”, explică Süsli. El spune că adevărata criză, dacă poate fi numită astfel, a fost în perioada 2004-2008, când totul era “nerealist” și că nu este normal și sustenabil să ai creșteri economice anuale de 7-8%.
Firmele în care este acționar Süsli aveau la finalul anului trecut aproape 580 de angajați, potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor. Majoritatea firmelor au sediul în județul Constanța (zonă unde, de altfel, etnicii turci sunt concentrați) și în afară de Romtextil, Süsli este implicat în Search Chemicals (comercializează baterii sanitare, materiale de construcții, mobilier de casă și grădină etc.), Astek (vopsea), Prefab Construct (fabrica de cărămizi de la Cobadin), Tempo Invest (fabrică de cretă măcinată și transport rutier) și Travel Tips (turism). Anul viitor speră să poată porni și două eoliene cu o capacitate cumulată de 14,7 MW în Constanța, în localitățile Cobadin și Independența. Pentru 2012 Süsli spune că nu a estimat o cifră de afaceri cumulată a companiilor, dar că aceasta cu siguranță va depăși 100 de milioane de lei.
“Trebuie să începem să muncim”, “nu mai vin vremurile din 2004-2008”, “trebuie să ne adaptăm” sunt principalele concluzii la care investitorul a ajuns în criză, după ce a ajuns să cunoască România ca în palmă, și în vremuri grele, imediat după Revoluție, și în vremuri mai bune, când creșterea economică era explozivă.