Povestea tumuloasă a celui mai popular joc de societate din lume. Cine sunt, de fapt, oamenii care au participat la inventarea acestuia?

Câți dintre noi nu ne-am imaginat, măcar o dată, cum ar fi să câștigăm la loto și să devenim peste noapte milionari? Câți am privit fotografii din Londra și am visat că suntem proprietarii unei case în luxosul cartier Mayfair? Și dacă nu în realitate, măcar pentru o zi, la un joc în jurul mesei… „Emoția de a deține Park Lane în Monopoly este similară cu succesul din viața reală”, spunea cineva și, dacă ați jucat vreodată acest joc, probabil că sunteți de acord.

Monopoly este cel mai cunoscut și jucat boardgame la nivel global, cu numeroase versiuni, pentru adulți sau copii, plasate în SUA, Marea Britanie, dar și alte țări, plus cu o serie de ediții speciale. Dincolo de lupta ce se duce pe planșă, istoria Monopoly este ea însăși o aventură spectaculoasă, în care se combină imaginația, curajul și oportunismul.

Lizzie Magie, Charles Darrow și Hugh Grant sunt trei nume mai mult sau mai puțin cunoscute, dar toate trei cu propriul rol în poveste. În cel mai nou film al său, Heretic, Hugh Grant ține la un moment dat un monolog în care folosește Monopoly ca metaforă pentru religie (completată apoi magistral de comparația cu personajul Jar Jar Binks din Star Wars), spunând în final că toată lumea joacă la un moment dat Monopoly, dar nimeni nu a citit vreodată regulile și nimeni nu a terminat vreodată jocul. Ceea ce poate fi sau nu adevărat, dar cu siguranță numărul celor care au jucat Monopoly și l-au și terminat ca „milionari” este extrem de mic. Ca și în viața reală, de altfel.

Într-o seară de la sfârșitul anului 1932, un om de afaceri din Philadelphia, pe nume Charles Todd, și soția sa, Olive, își petreceau seara alături de prietenii lor, Charles și Esther Darrow, cărora le-au prezentat la un moment dat un joc de societate imobiliară pe care îl învățaseră recent. Pare a fi un început bun de film, dar este de fapt o întâmplare reală. După ce au petrecut multe ore în jurul tablei, aruncând zarurile, cumpărând proprietăți și mutându-și jetoanele, Charles Todd le-a făcut prietenilor lui un set propriu, pe care aceștia să îl joace și cu alții. Jocul nu avea un nume oficial, nu era vândut într-o cutie, ci era transmis de la un prieten la altul. Dar toată lumea îi spunea „jocul Monopoly”. Într-o zi, Charles Darrow – care era șomer în acel moment și avea nevoie disperată de bani pentru a-și întreține familia – i-a cerut lui Charles Todd o copie scrisă a regulilor, dar acesta nu le avea. De fapt, regulile jocului nu păreau să fi fost scrise undeva. Toate aceste întâmplări sunt descrise în cartea „The Monopolists: Obsession, Fury, and the Scandal Behind the World’s Favorite Board Game”, scrisă de Mary Pilon în 2015, în încercarea de a aduce puțină lumină în trecutul destul de cețos al jocului. Căci, în realitate, regulile jocului imobiliar fuseseră inventate cu 30 de ani în urmă de o femeie îndrăzneață pe nume Elizabeth Magie.

Scriitoare, avocată și inventatoare, susținătoare a unor politici sociale de stânga la acea vreme, Lizzie Magie a început să conceapă ceea ce avea să devină baza clasicului joc de societate Monopoly la începutul anilor 1900, ca pe o critică la adresa magnaților vremii sale, precum John D. Rockefeller, Cornelius Vanderbilt și Andrew Carnegie. Ea și-a numit jocul The Landlord’s Game.

Scriitoare, avocată și inventatoare, susținătoare a unor politici sociale de stânga la acea vreme, Lizzie Magie a început să conceapă ceea ce avea să devină baza clasicului joc de societate Monopoly la începutul anilor 1900.

În 1941, Serviciul Britanic de Informații a comandat companiei John Waddington să creeze o ediție specială pentru prizonierii de război deținuți de naziști. În interiorul acestor jocuri erau ascunse hărți, busole, bani reali și alte obiecte utile pentru evadare.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL