Povestea suedezului care a clădit în urmă cu un secol o afacere ajunsă azi la 35 de miliarde de dolari

Planurile sale erau însă mai ambițioase și, după ce a strâns suficienți bani pentru a părăsi orașul, s-a mutat în Stockholm. La 21 de ani s-a angajat în cadrul companiei producătoare de echipamente Öllers & Co., prima din industria electromecanică din Suedia, axată mai ales pe producția de echipamente telegrafice. A lucrat vreme de șase ani la Öllers & Co., studiind în   timpul liber designul și limbile străine, necesare pentru a-și continua educația în afara țării. Guvernul suedez a fost printre primele din lume care au oferit tinerilor muncitori și studenți burse pentru studiile în alte țări, iar Ericsson a fost unul dintre beneficiarii acestora.

La recomandarea lui Otter, șeful Öllers & Co., a primit două astfel de burse, prima în 1873 și cea de-a doua în 1875, în fabrici elvețiene și germane. Una dintre companiile în care a lucrat a fost Siemens & Halse. La întoarcerea în Suedia, în 1876, a fondat un atelier împreună cu prietenul lui, Carl Johan Andersson, cu care lucrase la Öllers & Co. Atelierul era de fapt o bucătărie de 13 mp, aflată într-o zonă centrală a Stockholmului. Investiția inițială a fost de 1.000 de coroane suedeze (aproximativ 150 de dolari) pe care i-a împrumutat de la Maria Stromberg din Nyagard, unul dintre cei mai activi investitori ai secolului.

Singurul lor angajat era un asistent de 12 ani. La început, Ericsson repara instrumentele telegrafice și alte dispozitive electrice, dar apoi a început, după propriul design, producția unor aparate precum telegraful cu taste folosit în sistemele feroviare de atunci. Reputația pe care a dobândit-o l-a ajutat să obțină comenzi de la o serie de instituții private și publice în domenii precum telegrafia, protecția împotriva incendiilor și transportul feroviar. În 1878, la 32 de ani, s-a căsătorit cu Hilda Simonsson, care a devenit și partenera lui de afaceri. În același an, a livrat primul telefon fabricat în atelierul propriu, inspirat din telefoanele americane create de Edison și care ajunseseră să fie reparate în cadrul firmei lui.

Momentul care a revoluționat industria telefoniei suedeze a fost 1880, odată ce compania American Bell a construit cu echipament american prima rețea de telefonie în Stockholm. Ericsson era pe punctul de a-și pierde piața, dar a evitat acest lucru după ce a câștigat un contract în defavoarea americanilor. Telefoanele lui erau considerate „mai simple, mai puternice și mai atrăgătoare„. La începutul anului 1880, Ericsson avea zece angajați, iar patru ani mai târziu numărul lor ajunsese la 100.

Compania ajunsese să producă atât pentru piața internă, cât și pentru cea externă – în țările scandinave, Rusia și Anglia. În 1896, a transformat businessul L.M. Ericsson & Co. în Aktiebolaget L.M. Ericsson & Co., după o capitalizare de un milion de euro. A fost managing director și președinte al consiliului director al noii companii până în 1903, când s-a pensionat.