Povestea românului care îl încalță pe Putin (EXCLUSIV)

S-a mutat din România cu un an înainte de revoluție în căutarea libertății și a visului american. Nu a reușit să ajungă în America la vremea respectivă și s-a stabilit în Viena, unde și-a continuat un alt vis, moștenire de familie: arta de a face pantofi la comandă, 100% manual. Ghidat de pasiune, Alexandru Maftei a transformat în scurt timp numele său într-un brand pentru gentlemeni din întreaga lume. Care este povestea pantofilor Maftei și a familiei care a construit acest brand?

Nu reușesc niciodată să te fac să înțelegi importanța mânecilor, cât de sugestive pot fi degetele mari sau problemele importante care atârnă de vârful unui șiret de ghete” – îi spunea Sherlock Holmes doctorului Watson în clasica poveste “Un caz de identitate” scrisă de Arthur Conan Doyle. Într-o societate care se confruntă cu grave probleme economice, preocuparea pentru conturarea identității prin haine scade, iar accentul nu mai cade pe detalii atât de mult ca în epocile de mult apuse.

Totuși, există un public select care își permite luxul accentuării identității prin intermediul hainelor “bespoke” – cele croite pe măsura și personalitatea cumpărătorului. Iar tendința generală de a cumpăra produse în serie este contrazisă chiar de un român devenit unul dintre puținii pantofari de talie mondială și furnizorul unor produse apropiate de artă, care l-ar entuziasma până și pe Sherlock Holmes: Alexandru Maftei.

Cu două magazine în Viena, unul în România, cinci reprezentanțe în Germania și cel mai mare atelier de manufactură din Europa, brandul Maftei a fost inclus în “Enciclopedia completă a creatorilor de pantofi”, alături de alți 25 de pantofari renumiți. Iar calapoadele din depozitul de la Viena – numite printre specialiști “piciorul de lemn al clientului” – sunt ale unor politicieni sau oameni de afaceri renumiți, printre care se zvonește că s-ar număra chiar Dmitri Medvedev sau Aleksandr Lukașenko. Oricum, majoritatea numelor sunt păstrate cu discreție.

Nici că se gândea Alexandru Maftei la acest lucru când a ales să facă ucenicie la cizmăria unchiului său de lângă Piatra Neamț, aceasta ca alternativă la mersul cu oile. Nepotul său, Radu Morariu, povestește despre începuturile pantofilor Maftei, deveniți produsul unui business de familie realizat în melanj cu experiență austriacă. “Brandul Maftei există de 16 ani, dar unchiul Maftei avea doar 14 ani când a pus mâna pe primul pantof, după alte două generații de cizmari care au existat în familie.

” Caracterul ferm al tatălui, ofițer în armată pe durata războiului, nu i-a lăsat prea multe opțiuni în privința propriului viitor, singura soluție fiind ucenicia la cizmăria unchiului din localitatea Girov de lângă Piatra Neamț. I-a plăcut atât de mult încât la 22 de ani a ajuns să conducă în regim de cooperativă o secție cu 20 de oameni care “făceau de toate, de la curele de ceas până la pantofi și genți de piele, deoarece pe timpul acela se cerea multă producție”, spune Morariu. Dar visul american și dorința de liberate l-au determinat pe Maftei să plece din țară.

După ani de încercări, a ajuns în Austria în 1988 unde a lucrat în domenii diverse. Momentul în care admira vitrinele cu pantofi din Viena i-a adus întâlnirea care avea să îi schimbe viața: a avut o discuție cu cel mai renumit pantofar din Europa, aflat la conducerea unuia dintre cele mai importante branduri de pantofi din lume, cu blazon vechi de peste 200 de ani – Joseph Scheer. Astfel a avut șansa de a face ucenicie alături de urmașul celui care a creat pantofi pentru însuși împăratul Franz Josef.

Experiența din România, unde un cizmar era văzut, de cele mai multe ori, drept “un cârpaci care îți bate două cuie și îți pune un toc” a fost perfecționată de cei cinci ani de lucru cu Scheer și a făcut posibilă deschiderea propriului atelier în Viena. A preluat spațiul de la un pantofar bătrân, după o serie de examene, deoarece “acolo lumea nu te crede pe cuvânt”, iar meseria de pantofar este considerată la fel de importantă ca a medicilor. A urmat o perioadă în care proprietarul inițial al atelierului a stat alături de el pentru a-l ajuta să preia clienții vechi, potrivit tradiției austriece, deoarece acolo “un cizmar trebuie să fie un nume, nu își pierde lumea timpul să intre în magazinele pe care nu le cunoaște, trebuie să existe o istorie în spatele lor”, potrivit lui Morariu.