Povestea românului care a devenit cunoscut în toată lumea după ce a scris o carte în limba engleză

De altfel, chiar și autorul mărturisește într-o postare pe blogul chirovici.com cum povestea acestei cărți este la fel de interesantă precum a subiectului cărții: a scris primul draft între februarie și iunie 2014 și l-a îmbunătățit de patru-cinci ori înainte să-l trimită mai multor agenți literari. Fără niciun răspuns, a hotărât să trimită spre tipărire câteva volume. Robert Peett, fondatorul și managerul Holland Books, mica tipografie unde și-a trimis cartea, a fost foarte încântat de idee și i-a solicitat o întâlnire înainte de încheierea unui contract.

S-au întâlnit după două săptămâni, iar Peett i-a spus că volumul este prea bun pentru tipografia lui; nu își permitea să plătească un avans, iar distribuția lui nu ar avea mare acoperire. L-a întrebat pe autor de ce nu a trimis manuscrisul și altor agenți literari; în cele din urmă a insistat ca el să o retrimită. În următoarea zi, Chirovici a trimis cartea mai multor agenți britanici, iar unul dintre ei era Marilia Savvides de la editura Peters, Frasers, Dunlop, care i-a cerut manuscrisul complet doar două zile mai târziu.

În mai puțin de o săptămână, a urmat o avalanșă de oferte de publicare consistente din 10 țări. Volumul care a luat cu asalt piața internațională de carte este acum singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania potrivit informațiilor Rao, editura responsabilă de publicarea acestuia în România. Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vândut în 20.000 de exemplare la doar o zi de la apariția în librării (în februarie anul acesta); de asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia, potrivit aceleiași surse. Jurnaliștii de la The Guardian au redat povestea românului într-un articol publicat inițial la finalul anului 2015 și republicat recent, cu prilejul lansării cărții: ei anticipau încă de pe atunci că volumul îi va aduce autorului câștiguri imense, „de șapte cifre”.

Eugen Chirovici se stabilise în 2013 în Marea Britanie; anterior a scris 10 cărți de mister în România pe parcursul a două decenii. Potrivit interviului pe care l-a acordat The Guardian, piața locală era una mult prea mică pentru el astfel încât să își permită să trăiască exclusiv din activitatea de scriitor, deși își dorea acest lucru; astfel că a lucrat și ca jurnalist. Autorul povestește pe blogul său și cum i-a venit ideea să scrie această carte, în 2013, după o conversație cu mama sa. Îi spusese că își putea aminti funeraliile unui jucător de fotbal local care murise foarte tânăr într-un accident de mașină când era copil; mama i-a replicat că era la vremea respectivă mult prea mic ca să își aducă aminte de acest lucru. El a continuat, i-a povestit detaliile, ea a insistat că probabil le auzise de la tatăl său.

Chirovici nu a putut să nu se întrebe dacă mintea umană are capacitatea într-adevăr să cosmetizeze sau chiar să falsifice anumite amintiri – idee care stă la baza romanului său. Dacă uităm într‑adevăr ce s-a întâmplat într-un anumit moment și dacă imaginația noastră este capabilă să transforme „așa- numita realitate obiectivă” în propria noastră realitate? Autorul menționează și un citat al împăratului Marcurs Aurelius în acest sens: „Tot ceea ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul absolut.” Iată ideea de bază care a stat la construirea „Cărții oglinzilor“ și a numelui acestui volum. Obiectivitatea – sau, cel puțin, încercarea de a prezenta lucrurile cât mai aproape de modul în care sunt (simplul fapt că sunt povestite de cineva nu mai reprezintă deja obiectivitate) – reprezintă o constantă a vieții de jurnalist, astfel că nu e de mirare preocuparea autorului față de acesta și motivul pentru care am găsit cartea pe placul meu, contra așteptărilor inițiale, create de încadrarea în genul literar al romanelor de mister și al thrillerelor.

Bucățile de „oglinzi” care au condus la construirea acestui subtext sunt deopotrivă captivante: fiecare personaj relatează amintirile legate de o crimă realizată în urmă cu două decenii, din propria perspectivă.

Agentul literar Peter Katz primește un manuscris parțial în care sunt detaliate câteva momente de dinaintea uciderii, în urmă cu 27 de ani, a unui profesor celebru în domeniul psihologiei, cunoscut pentru munca sa de explorare a efectelor traumelor asupra memoriei; profesorul lucra în secret pentru o agenție guvernamentală, era posibil să aibă o relație cu o studentă, se împrietenise recent și cu prietenul acesteia (autorul manuscrisului), dar avea și ca angajat drept om bun la toate un potențial criminal cu probleme de memorie, pe care îl studiase anterior. Profesorul sfârșește prin a fi ucis brutal, iar criminalul nu este găsit. Autorul manuscrisului trimis lui Katz, un scriitor eșuat pe nume Richard Flynn, moare înainte să povestească deznodământul întâmplării, manuscrisul complet nu este de găsit, iar Katz începe o investigație împreună cu cinicul jurnalist John Keller, sesizând potențialul literar al subiectului.

Găsirea celorlalte personaje implicate în poveste nu face decât să adâncească mai mult misterul: Laura Baines, studenta de pe atunci, este pe culmile succesului și s-a lansat în cercul geniilor din domeniul psihologiei chiar după moartea profesorului, cu o carte la care se presupunea că au lucrat împreună. Fostul ajutor al profesorului, Derek Simmons, suferă de amnezie retrogradă, iar Roy Freeman, un polițist care a investigat cazul, are un început de Alzheimer. Chirovici dezvoltă subiectul prin alternarea punctelor de vedere, prin compararea unor detalii din manuscrisul lui Flynn cu observațiile curente ale lui Katz, Keller, Freeman, adevărul fiind asamblat ca într-un puzzle.

Dacă vă întrebați, nimic din subiectul acestei cărți și a modului în care a fost relatat nu trădează originile autorului: poate singurele conexiuni sunt cele legate de – probabil – preocuparea autorului legată de publicarea unui roman de succes, care reprezintă de altfel și ipoteza de la care pornește cartea.

„Cartea oglinzilor“ poate fi și ea citită prin prisma unor oglinzi – thriller sau filosofie a realității obiective; orice ar alege cititorul, este cu siguranță genul de carte în care acțiunea se desfășoară, filă cu filă, ca într-un film. De altfel, criticii internaționali vorbesc deja despre posibila ecranizare a romanului.