Povestea româncei care a lucrat ca angajat doar trei ore din viață. A durat mai mult negocierea contractului, fiindcă a văzut că nu poate să lucreze pentru alții și și-a deschis propria afacere. Acum locuiește în Paris și își dezvoltă și compania, dar și hobby-ul

Expresia nimic nu este întâmplător pare să i se potrivească Ruxandrei Șerban, care locuiește în aceeași clădire unde s-a filmat o parte din serialul Emily in Paris. La fel cum clădirea atrage zilnic turiști din întreaga lume datorită popularității serialului, așa și-a propus și ea să dezvolte elemente ale culturii românești prin intermediul filmelor. Așa reușește să îmbine și viața de actriță, care a atras-o dintotdeauna, cu rolul de antreprenor, cât și viața din Paris cu cea din fratele lui mai mic.

„Fac ceea ce îmi place. Dacă aș face doar business, mi-ar lipsi partea artistică. La fel, dacă aș face doar artă, mi-ar lipsi partea de business, de antreprenoriat. Mi-a luat ceva timp să înțeleg și, mai ales să accept,  că sunt așa. Având în vedere că fac ambele lucruri cu pasiune, îmi fac timp și, mai ales, îmi face plăcere să aloc timp ambelor activități. Sunt obligată, însă, să fiu foarte eficientă, să prioritizez foarte bine proiectele cărora le acord atenție. Timpul este limitat pentru toți”, descrie antreprenoarea Ruxandra Șerban felul în care își structurează timpul între cele două activități principale (businessul și actoria), cât și între cele două case ale sale. O personalitate luminoasă și deschisă, nu ezită să te invite la discuții în franceză,  dacă simți nevoia să exersezi limba, sau chiar și la cafea dacă îți faci timp să ajungi în Orașul Luminilor.

Originară din București, Ruxandra Șerban se autodescrie drept „antreprenoare dintotdeauna”. În 2004, a creat în România Erka Synergy Communication, o agenție de publicitate, iar în prezent dezvoltă în Paris Vent d’est, prin care și-a propus să îmbine businessul cu creativitatea, mai ales prin promovarea brandurilor prin film. Cum a ajuns aici?

Inițial a studiat Științele Economice, la ASE – fiindcă „nu erau de acord părinții cu actoria, medicina nu mi se potrivea, Politehnica nu o voiam deloc, atunci a rămas ASE-ul, a fost o decizie rațională, care să împace pe toată lumea”. A făcut aici anul I – „Și sunt mândră că am intrat pe locul 20 din 35, a fost una dintre cele mai mari reușite din viața mea”  – iar după acesta a dat un examen la Institutul Cultural Francez și a plecat la Strasbourg. „Aici am făcut o greșeală, iarăși, din neștiință – nu aveai acces la atât de multe informații. În loc să mă duc acolo din anul II, am luat-o de la început cu anul I.”

Își amintește că la început i-a fost foarte greu să se adapteze din cauza limbii, între limba franceză vorbită în România și franceza vorbită acolo era o mare diferență – „eu înțelegeam ce vorbesc, dar nimeni nu prea înțelegea ce spuneam, eu nu înțelegeam ce mi se spunea”, povestește amuzată. Apoi, aveam impresia despre noi că suntem foarte inteligenți, dar am primit o palmă atunci când am văzut că și acolo sunt oameni foarte deștepți, care se descurcă foarte bine, iar la unele materii sunt mult mai avansați ca noi – la matematică erau mai în urmă, dar progresau extrem de repede”. De asemenea, ce a frapat-o la colegi a fost că între ei exista o competiție intensă, nu o atmosferă de grup: „Nu aveai voie să copiezi și chiar colegii informau profesorul că cineva copiază, era ca și cum ai lua locul altcuiva, iar asta m-a dezamăgit la început. Îmi dau seama că până la urmă a fost o experiență utilă pentru că trebuie să lupți în viață și să faci lucrurile nu neapărat «pe prietenie»”.

A rămas acolo până a terminat facultatea, iar apoi a considerat că și-a „îndeplinit obligațiile față de familie” și s-a întors în România. O atrăgea țara noastră, i se părea că lucrurile evoluează frumos, că există o dinamică interesantă, că sunt multe lucruri de făcut și că poate avea parte de experiență care să fie benefică. „În general, am făcut lucrurile cam cum m-a dus pe mine capul, în afară de alegerea facultății.” A revenit așadar în țară în 2004, iar atunci a deschis agenția de publicitate. De ce nu a luat în calcul să lucreze ca angajat? „Multinaționalele erau pe val, ai mei îmi spuneau că exista posibilitatea să lucrezi la Consiliul Europei, la Strasbourg era Parlamentul European și exista o deschidere în zona asta.”

A preferat însă antreprenoriatul din start, după o experiență de câteva ore ca angajat: „Am avut o propunere de la o cunoștință, mi-am spus că ar fi interesant să încerc, dar am stat doar trei ore ca angajat – simțeam că pierd timpul și că pot să fac mult mai multe lucruri cu ideile mele – le-am spus într-un final că îmi pare rău, a durat mai mult negocierea contractului”. Zis și făcut, a înființat firma, iar pe primul client l-a găsit „cu tupeu”: „Primul mare client a fost Cora, care se deschisese cu un an înainte (și cu care avem și acum colaborări pe anumite proiecte punctuale), dar am fost agenția lor de BTL la început – le-am făcut tot calendarul de evenimente, pe care și acum îl implementează”.

Al doilea mare client a fost tot un brand cu origini francofone, Decathlon, în 2009: „Când au venit pe piață, am fost agenția lor dedicată – am făcut toate campaniile, de la inaugurări, la campanii de PR, radio, TV, digital”. În 2009 venise însă criza, iar ceea ce i-a ajutat să o depășească și să nu le scadă cifra de afaceri a businessului a fost faptul că aveau activitățile foarte diversificate în agenție: „Unii spun că cel mai bine este să fii specializat pe ceva, eu sunt de părere că mi se mai potrivește mai bine să fiu generalistă; se crea o sinergie, iar din momentul în care stabileai strategia clientului de comunicare și până la implementare, era important să fie toate liniile de comunicare sub același acoperiș – discutam cu colegii care sunt cele mai bune idei, iar în execuție, clientul era câștigat.”

După 12 ani și o perioadă de suișuri și coborâșuri, a decis să se mute înapoi în Franța: „Aveam o cifră de afaceri pe care simțeam că nu pot să o depășesc, nu puteam să am mai multă cotă în piața de publicitate, maximum pe care îl puteam face era să fim în top 13 agenții de publicitate din România. În pitch-uri, simțeam că pierdem foarte mult timp, erau foarte multe resurse puse la muncă, participam 3-5-7 agenții, pentru ca până la urmă să ți se spună «nu». Nicăieri în lumea occidentală nu se procedează așa – tu muncești, îți folosești cele mai bune resurse, apoi ești și frustrat că ai muncit gratis”.

Și-a propus astfel ca, pe baza competențelor oferite de piața din România, să meargă în Franța.

În prezent,  este CEO al start-up-ului Vent d’est: „Având în vedere că suntem la început, mă ocup de strategia companiei, de identificarea de parteneri/investitori/asociați, de proiecte interesante în care ne putem implica, dezvoltarea de proiecte existente etc”. În același timp, visul de dinainte de ASE se împlinește acum prin intermediul noului model de business: „Când am timp, merg la filmări când am ocazia, nu vreau să pierd nicio oportunitate de a juca, călătoresc, având în vedere că locuiesc la Paris și că sunt foarte legată de mediul de afaceri românesc și de România”. Din rândul celor mai recente realizări, menționează încheierea filmărilor pentru primul lungmetraj produs de Vent d’Est:   2020, bazat pe scurtmetrajul Remisivir al lui Bobby Bărbăcioru.

Filmul este în prezent în postproducție și urmează să fie lansat anul acesta. „Scurtmetrajul Remisivir a fost apreciat în festivaluri, ceea ce ne-a încurajat să mergem mai departe cu ideea lui Bobby. A fost selectat la Santa Barbara, a fost semifinalist la Flickers’ Rhode Island, a câștigat Remi de aur la WorldFest Houston, a fost selectat la Bermuda International Film Festival, Mammoth Film Festival, a câștigat la Portland și la Austin. În Europa a fost selectat la Prifest”, amintește Ruxandra Șerban. Scenariul filmului 2020 (de la anul în care s-a declanșat pandemia, dar și de la nota 20/20), explică ea, a fost coscris de Bobby Bărbăcioru și de Gareth Brookes. Bobby Bărbăcioru a regizat filmul din a cărui distribuție fac parte Silviu Geamănu, Puiu Lascus, Simona Măicănescu, Boris Melinti, Marius Stânciu, Florin Roată, Cezar Curteanu.

De asemenea, Vent d’est s-a implicat în coproducția a două filme: Două lozuri 2 (sau cum se va numi el, având în vedere că va fi lansat pe piață anul acesta – n.red.),  regizat de Paul Negoescu și avându-i în distribuție pe actorii-producători Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol și Dorian Boguță, și al doilea în coproducție cu Papa Pictures, ale cărui filmări vor avea loc înainte de jumătatea anului. „Obiectivul pe termen mediu al lui Vent d’est este să producă filme românești de calitate pentru publicul larg și să le distribuie în toată lumea. Obiectivul nr. 1 al lui Vent d’est nu este să câștige bani rapid, ci să dezvăluie lumii o cultură, să contribuie la salvarea unei culturi, a unei limbi și a unei identități. Dacă reușim, vom câștiga și bani.”   

Top 5 locuri preferate de Ruxandra Șerban din Paris/România

Ruxandrei Șerban îi este greu să facă o selecție de doar câteva locuri preferate din „orașul muzeu”, cum consideră ea Parisul, însă menționează: „Cartierul Latin, unde am ales să locuiesc, cu întreaga lui istorie și unde există și o statuie a lui Mihai Eminescu. Cartierul Operei, cu magazinele lui superbe, Opera Garnier. Cartierul în care se află Ambasada României, dar și clădirea ambasadei, este unică în Paris și ne onorează pe noi, românii. Cartierul Marais, cartier istoric cu multe teatre, buticuri de haine, galerii de artă nu ai cum să te plictisești. Chantilly, lângă Paris, este un loc sublim, cu castel, muzeu, hipodrom și o arhitectură superbă”. Are însă locuri preferate și în România, majoritatea aflate în București, Sighișoara, Valea Prahovei, Cluj, Timișoara, mai nou și Craiova, Iași, Sarmisegetuza.