Povestea omului care era drept cunoscut ca ”hotelierul regilor și regele hotelierilor„

Cézar Ritz a fost un hotelier de origine elvețiană, cunoscut în domeniu și drept ”hotelierul regilor și regele hotelierilor„. El a pus bazele rețelei Ritz Carlton, care reunește azi 87 de hoteluri și resorturi de lux în 29 de țări și teritorii, având peste 45.000 de angajați și o cifră de afaceri anuală de peste 3 miliarde de dolari. Compania, așa cum funcționează în prezent, a fost înființată în 1983, când proprietarii anteriori au vândut brandul Ritz Carlton.

Cézar Ritz, născut în 1850 într-un sat elvețian, a fost al 13-lea copil al unei familii sărace de fermieri. La 13 ani a fost trimis la un colegiu iezuit unde vreme de doi ani nu a făcut dovada înclinațiilor sale artistice, astfel încât a fost îndrumat spre un hotel, pentru a învăța cât mai multe lucruri despre vinuri și a deveni somelier. A fost însă concediat, astfel încât a hotărât să plece, în speranța că va face avere la Paris; vreme de cinci ani a lucrat în domeniul hotelăriei, dobândind deopotrivă experiență și încredere în sine.

Cariera sa a evoluat rapid, fiind angajat al celor mai luxoase hoteluri din capitala franceză, în 1873 a preluat conducerea Grand Hotel din Nisa, iar ulterior a fost desemnat manager al hotelurilor din aceeași rețea din Lucerna și Monaco. S-a remarcat prin atenția deosebită pe care o acorda clienților importanți, fiind un pionier al hotelăriei de lux, iar de numele lui este legată și apariția expresiei „Clientul nu greșește niciodată“. A instaurat un set de reguli, sumarizate prin: „observați totul fără să urmăriți cu privirea; auziți fără să ascultați, fiți atenți fără a fi servili, anticipați fără a face presupuneri. Dacă la o cină există plângeri legate de mâncare sau vin, îndepărtați imediat și înlocuiți acel lucru, fără a adresa nicio întrebare“.

În 1887, elvețianul a cumpărat Hotel de Provence din Cannes și, în Baden-Baden, Restaurant de la Conversation și hotelul Minerva. În parteneriat cu Auguste Escoffier a inaugurat un restaurant în Baden-Baden, în 1888, iar apoi celor doi li s-a propus să lucreze la hotelul Savoy din Londra; pentru această funcție, Ritz a alcătuit ceea ce el însuși numea „o mică armată de hotelieri pentru a cuceri Londra“. Sub conducerea sa, Savoy a cunoscut un succes imediat, iar hotelierul elvețian a cunoscut membri ai mai multor curți regale europene, între care și prințul de Wales. În 1898, Ritz a fost concediat, fiind acuzat de fraudă; ulterior, mare parte din personalul angajat de el a plecat. Urmare a plecării elvețianului de la Savoy, o mare parte a clientelei a refuzat să mai aleagă acest hotel, declarând că îl vor urma pe evețian.

Acesta a deschis, în 1899, un hotel în Newmarket; la acea vreme era un antreprenor extrem de ocupat, fiind responsabil de hoteluri din Roma, Frankfurt, Palermo, Monte Carlo, Cairo sau Johannesburg. Soția sa spunea că „valiza lui nu e niciodată complet despachetată, el este mereu pe punct de plecare sau abia venit dintr-una din călătoriile sale“. În 1896 s-a asociat cu milionarul sud-african Alfred Beit, despre care se spunea la acea vreme că este cel mai bogat om din lume, iar cei doi au deschis la Paris ceea ce avea să devină celebrul Hotel Ritz din Piața Vendome, la inaugurarea căruia au participat figuri celebre ca Marcel Proust dar și reprezentanți ai nobilimii. Au urmat apoi alte inaugurări, de pildă la Londra (1906) sau Madrid (1910).

În 1907, Cézar Ritz a fost nevoit să se retragă din activitate, din pricina sănătății șubrede; în anii următori și-a vândut participațiile deținute în mai multe hoteluri, iar în 1918 a murit la un sanatoriu.