Povestea omului care a creat al doilea cel mai mare producător global de băuturi alcoolice

Paul Ricard s-a născut pe 9 iulie 1909 în Sainte-Marthe, cartier aflat în cel de-al 14-lea arondisment al Marsiliei, în familia unor negustori de vin. A studiat la liceul Thiers din Marsilia și, deși era pasionat de pictură, s-a alăturat afacerii de familie, după ce tatăl său nu l-a încurajat să își urmeze pasiunea.

Când era tânăr, a descoperit băutura alcoolică denumită pastis, prin intermediul unui păstor bătrân. Băutura, un lichior cu aromă de anason, considerată și aperitiv, a fost interzisă, alături de alte băuturi pe bază de anason, în perioada primului război mondial. Folosirea acestui ingredient era considerată o subminare a eforturilor franceze în perioada războiului. 

Ricard a experimentat însă crearea unui sortiment mai rafinat, în care a folosit anason stelat, semințe de chimen, lemn dulce și ierburi provensale. Rețeta exactă nu a fost însă dezvăluită niciodată și rămâne în continuare un secret. Cert este că la momentul ridicării prohibiției pentru formele mai ușoare de băuturi pe bază de anason, în 1932, Ricard era pregătit. El și-a vândut produsul drept „pastis autentic marsiliez”. Compania ce îi poartă numele a fost creată în 1939, iar un an mai târziu el a vândut mai mult de 2,4 milioane de litri din lichiorul său. 

Pastisul a fost interzis din nou în perioada celui de al doilea război mondial, fiind considerat „contrar valorilor” regimului colaboraționist francez de la Vichy (numele statului francez condus de mareșalul Philippe Pétain în perioada celui de al doilea război mondial). 

În perioada războiului, Ricard s-a retras în regiunea Camargue, unde a experimentat cultivarea orezului. Folosind abilitățile lui de distilerie, a creat un subtitut alcoolic pentru petrol folosind prune și cireșe – acesta a fost folosit de Rezistența Franceză. 

În 1952, Charles Pasqua a fost angajat ca om de vânzări pe teren al companiei sale, iar ulterior a devenit marketing director pentru Ricard. El a devenit ulterior de două ori ministru de interne (sub prim-miniștrii Jacques Chirac și Edouard Balladur). O parte din profiturile anuale ale companiei lui Ricard au fost convertite în acțiuni și oferite angajaților. În 1962, Ricard s-a listat la bursa franceză de valori; listarea a îmbogățit mulți dintre vechii angajați ai companiei. 

Chiar dacă nu și-a urmat pasiunea pentru pictură, Picard și-a manifestat spiritul artistic asupra companiei: spre exemplu, designul logoului, format din culorile albastru și galben, inspirate de culorile cerului și soarelui marsiliez, a fost creat de el. 

Promovarea băuturilor pe bază de anason era ilegală în 1952; excepție de la această regulă făceau doar materialele trimise distribuitorilor, afișele din locurile în care se vindea alcool și designul mașinilor de livrat. În autobiografia sa, Ricard a scris că interdicția s-a dovedit a fi „un avantaj secret care ne-a obligat să ne exersăm imaginația…”. Spre exemplu, în scopul promovării, Ricard a creat un ulcior care să țină gheața și apa pentru amestecul cu pastis în 1935; acesta a ajutat la promovarea brandului în rândul consumatorilor francezi. A produs însă mai multe materiale care aveau să ajute la popularitatea mărcii sale, inclusiv decantoare, pahare, scrumiere, ceasuri și cărți de joc. Există chiar și un muzeu cu obiecte de advertising, pe care Ricard l-a creat pe insula Bendor. 

Ricard a observat rapid și efectul asupra afacerii al asocierii cu evenimente sportive: el a fost primul sponsor comercial al Turului Franței, în 1948, iar în 1970 Ricard a construit circuitul Paul Ricard, un traseu de curse aflat în apropierea sateului Le Castellet, în sudul Franței. Acesta a găzduit 14 ediții de Formula 1 Grand Prix între 1971 și 1990, precum și Bol d’Or sau Grand Prix-ul francez pentru motociclete. După o absență de un deceniu, Grand Prix-ul francez s-a întors anul trecut pe circuitul Paul Ricard. Aeroportul Le Castellet a fost construit de asemenea în apropierea circuitului. 

Creativitatea lui nu s-a limitat însă la business, iar în 1950 Ricard a produs unul dintre primele filme franțuzești color, „La maison du printemps” (Casa primăverii -n.red). A publicat de asemenea autobiografia „La Passion de creer” (Pasiunea de a crea -n.red), în 1983. 

Tot în anii ’50 a cumpărat două insule în Provence-Alpes-Cote-d’Azur – insula nelocuită Bendor și insula Embiez. Pe Bendor a pus bazele Expoziției Universale de Vinuri și Băuturi, în 1966, care, potrivit lui, avea scopul de a crea „o enciclopedie completă și permanentă de vinuri și băuturi”, precum și muzeul obiectelor de advertising ale Ricard. Ricard a fost implicat și în campanii împotriva poluării industriale, iar în 1966 a pus bazele Observatoire de la mer (Observatorul Mării), care a devenit mai târziu Institutul Oceanografic Paul Ricard. Acesta se află pe insula Embiez și este axat în continuare pe creșterea conștientizării asupra problemelor de mediu ale mărilor. La institut există și un acvariu. 

În ceea ce privește afacerea sa, el a demisionat în 1968 de la conducerea activităților de zi cu zi ale acesteia, în semn de protest asupra interferențelor guvernului în afacerea sa. Ca umare a demisiei sale, businessul a fost condus de fiul său, Patrick. În 1975, compania a fuzionat cu cel mai mare competitor al acesteia, Pernod, devenind Pernod Ricard. La pensie, Ricard a pictat și a lucrat și ca primar al micului orășel Signes (între 1980 și 1988), aflat lângă circuitul care îi poartă numele. A murit în Signes în 1997, la vârsta de 88 de ani.

Până în 1990, Ricard era cel mai bine vândută băutură alcoolică din Franța și ajunsese să fie comercializată în 140 de țări. La moartea lui Ricard, Pernod Ricard era al treilea cel mai mare producător global de băuturi alcoolice. În prezent, Pernod Ricard a urcat până pe poziția a doua din punctul de vedere al producției de băuturi alcoolice, cu venituri de 8,98 de miliarde de euro și un profit net de peste 1,5 miliarde de euro, având peste 18.900 de angajați. Afacerea este în continuare condusă de un membru al familiei – Alexandre Ricard, unul dintre nepoții lui Paul Ricard. El este CEO al companiei din februarie 2015. La vârsta de 43 de ani, este cel mai tânăr CEO din lista primelor 40 de companii listate la bursa Euronext din Paris.